deportare haine grele

ordin de deportare...
articol preluat din :www.animatouch.moonfruit.com, semnat de Martin Marcus

se intampla cu adevarat in israelul zilelor noastre... unde dupa 10-12 ani de sedere neintrerupta pe teritoriu, in care ai platit taxe, ti-ai facut datoria de cetatean, ai avut familie... si dintr-o data ti se intampla sa divortezi sau sa ramai vaduv... atunci statul iti anuleaza cetatenia si buletinul si devii un fel de valiza goala aruncata peste granita...asta bineinteles daca nu esti evreu...
daca esti evreu, atunci poti sa si calci steagul in picioare, sa urinezi pe torra, ca ce-au sa-ti faca? te dau la ziar, ei si ce...
greu de acceptat ca sunt israelieni chiar fideli statului, chiar daca nu sunt evrei, nu?...

In limba ebraica exista o expresie concentrata, cu sensuri extinse, potrivita perfect cazului despre care scriu: "Huki, aval masriah"- "Legal, dar pute". Este vorba despre 10 ani din viata unui om implicat in dinamica israeliana si identificat cu societatea noastra, dar invins de fortele oculte ale birocratiei, populismului politic, lipsei de legi clare si de bun simt care caracterizeaza uneori functionari ajunsi in posturi de raspundere.
In primavara anului 1996 peste Israel a trecut un val de teroare fara precedent, fara aseminare, si, aparent, fara solutii. Cam de doua ori pe saptamina, sinucigasi palestinieni cu centuri expozive aruncau in aer autobuze si restaurante, starea de spirit devenise psihotica, strazile se golisera. In Israel lucrau 45.000 de muncitori din Romania, dar acest numar era fals si "oficial", publicat de Ministerul de Interne. §tiam din surse de politie ca in Israel se aflau circa 198.000 cetateni romani sositi la lucru, strada Neve §eanan (Strada pantofilor) din fosta Autogara a Telavivului se numea "Romania Haktana" -"Romania cea mica", doi politicieni pregateau restructurarea normelor de acordare a vizei pentru muncitorii straini care, vezi doamne, ar fi fost cauza somajulu israelian de 11.4%.
"Ehei, daca ne-ar da noua bite, am sti cum sa terminam cu teroarea", mi-a spus odata un roman necunoscut, care venise la redactie in legatura cu un anunt. 15 cetateni romani au decedat in actele teroriste din ultimii 10 ani.
Cam astfel se prezenta situatia in 1996, cind, printr-o firma de lucru si dl. Mozaceanu Constantin a sosit in Israel. Numai ca, spre deosebire de restul colegilor sai, dl. Mozaceanu a cunoscu o femeie din tara, vaduva. Cei doi s-au placut si, la virsta a doua, intre ei a luat nastere o poveste de dragoste terminata prin casatorie. Conform legii, dl. Mozaceanu a obtinut statutul "tosav arayi"- "locuitor temporar", a primit buletin de identitate israelian si a continuat sa traiasca in Israel, muncind si platind impozitele si asigurarile sociale ca fiecare cetatean.
Dar sotia dl-ui Mozaceanu s-a imbolnavit si, dupa o lunga suferinta a decedat. Ca si cum nu ar fi ajuns trauma suferita de pierderea sotiei, autoritatile s-au napustit asupra barbatului ramas vaduv si, pe motiv ca nu avea copii cu fosta sotie si majoritatea rudelor sale traiau in Romania, dl. Mozaceanu a fost expulzat din Israel, in pofida buletinului de identitate acordat de aceleasi autoritati.
Iata declaratia dlui. Mozaceanu:


Stimata Redactie,

Ma numesc Mozaceanu Constantin, cetatean roman, cu domiciliul in Bucuresti. Str. Aleea Giucea Nr.4, scara 3 et.1 ap.33, sector 3 si doresc sa precizez urmatoarele:
In anul 1996 am sosit la lucru in Israel, adus de o firma - se poate spune "fantoma", numita "Maagarei Enos� din Tel Aviv. O perioada de 3 luni am lucrat in constructii si nu am primit decit bani pentru mincare, cite 200 sekeli ( circa 45 dolari) pe saptamina, ceea ce m-a obligat sa lucrez "la negru" pina in 1997.
Trei luni mai tirziu am cunoscut-o pe cetateana israeliana si evreica Tsfati Hana-Lea, cu care m-am casatorit in Romania la data de 19 februarie 1998. La 10 septembrie 1998 am revenit in Israel, unde am locuit pina la 8 februarie 2007
In anul 2005, la 17 februarie am fost chemat la Ministerul de Interne israelian si am platit 720 sekeli pentru viza de sedere in Israel. Am asteptat raspunsul pina la 29 octombrie si mi s-a explicat ca eu nu mai aveam nici o legatura cu statul Israel, deoarece sotia mea decedase in la 8 decembrie 2003 si nu aveam copii impreuna.
Dupa ce am primit acest raspuns m-am adresat Ministerului de Interne israelian, am explicat ca nu mai aveam nimic in Romania si am cerut sa mi se acorde viza, pentru a putea pleca in Romania in vederea recuperarii casei detinute la adresa de mai sus.
Vazind ca raspunsul intirzia, la 2 februarie 2007 m-am prezentat la Ministerul de Interne, unde mi s-a spus ca mi se raspunsese la 20 decembrie 2006, pe adresa mea din Ierusalim, Str. San-Martin nr 15/4. Eu nu am primit aceasta scrisoare si am cerut sa mi se dea o copie. Citind-o. am inteles ca eram obligat sa parasesc Israelul in termen de 14 zile, desi aveam viza pe buletinul de identitate (teudat zeut) si pasaport, pina la 9 februarie 2007.
Pe data de 16 ianuarie 2007 am fost arestat si adus la inchisoarea din Ramle, de unde am fost eliberat pe cautiune la 17 ianuarie 2007.
Inca dinaintea arestarii am fost constien ca nu mai era loc si pentru mine in Israel si mi-am cumparat un bilet de avion pentru a parasi tara la 8 februarie 2007.
Pot dovedi cu acte ca din 1998 si pina la 8 februarie 2007 am avut viza de lucru, am platit asigurarile sociale si impozitele ca toata lumea si nu am avut nici un fel de probleme. Normal ar fi sa primesc anumite drepturi ce mi se cuvin.
Nu consider ca a fost normal sa fiu arestat si sa mi se ridice buletiul de identitate. Personalul Politiei de emigrare lasa mult de dorit. Comportamentul acestura nu este umanitar. Am fost efectiv terorizat, am ramas cu o trauma morala si psihica, dupa ce am fost obligat sa plec numai cu o valiza goala si fara pantofi in picioare, cind afara plua torential.
Va rog cu respect sa considerati aceasta scrisoare si, daca se poate sa o publicati, ca toata lumea sa stie cum se respecta legile intr-un stat democratic precum Israelul.
Regret ca dupa 10 ani trebuie sa parasesc aceasta tara frumoasa pe care am iubit-o si unde am cunoscut oameni carora le port respect.
Cu stima,
Mozaceanu Constantin
06.02.2007

Evident, Ministerul de Interne si Politia de imigrare au actionat in virtutea legilor, acel hatis imbirligat de norme interpretabile in care pina si avocati cu experienta de abia se descurca. Nu a fost vorba despre actiuni contra dl-ui Mozaceanu personal, ci numai despre respectarea si aplicarea legii. "Unde-i lege nu-i tocmeala...". Cu toate acestea, prima intrebare fara raspuns este: de ce nu a primit dl. Mozaceanu cetatenia israeliana care se acorda, conform modelului american, dupa 5 ani de rezidenta in tara si in lipsa unui dosar penal? Sa nu fi vrut dl. Mozaceanu? Greu de crezut. Poate ca nu a cunoscut legea, poate ca nu a contractat serviciile unui avocat specializat, dar drepturi de obtinere a cetateniei israeliene ar fi avut, mai ales ca exista citeva mii de cetateni romani stabiliti in Israel prin casatorii mixte.
Corect, legea trebuie respectata dar exista si aspecte umanitare, nescrise, care intr-un stat ca Israelul se iau in consideratie si influenteaza deciziile autoritatilor: statutul "locuitor temporar" difera de "turist", "student" sau "ilegal" si, teoretic ar trebui sa acorde si alte avantaje, cu exceptia cetateniei. De exemplu, dupa 10 ani de plata lunara a taxelor si asigurarilor sociale, cetateanul dobindeste anumite drepturi, ca cel asistenta medicala gratuita sau de pensie. Ce drept i-a fost acordat dl-ui. Mozaceanu? Nici unul. Deportat, conform legii si atit. Punct.
"Ordin de deportare"... formula este corecta, la fel se spune in toate limbile, "deportation order", "ordre de deportation". Dar pentru noi, israelieni evrei originari din Romania, formula suna altfel, cu trimiteri la un trecut de neagra amintire. Daca Ministerul de Interne israelian redacteaza un formular in limba romana, "pe intelesul celor in cauza", se pot folosi si alte notiuni, ca "expulzare" de exemplu, din aceleasi motive de sensibilitate si grija pentru drepturile omului, respectate mai mult sau mai putin, la care m-am referit anterior, si mai ales intr-un stat "preocupat" de sentimentele citorva mii de cetateni cu numar albastru tatuat pe antebrat.
Cu 67 de ani in urma, mama si bunicii mei, evrei bucuresteni, au avut si ei ordin de deportare. In Transnistria.