marți, 22 decembrie 2009

lucruri pe care sa nu le faci!!!!!!!

Cum sa te comporti in prezenta italienilor

1 Nu vorbi cu italienii intr-un dialect napoletan sau sicilian stricat. Chiar daca stii cateva cuvinte sau fraze in italiana, ori poate chiar in aceste dialecte, modul in care te exprimi (cel mai probabil stangaci) i-ar putea jigni pe localnici. Pe de alta parte, chiar daca ai norocul sa nu ii superi pe italieni, mai mult ca sigur nu vei avea nici o sansa sa te intelegi cu ei si sa afli ce informatii ai nevoie.

2 Nu spune cu voce tare, intr-un loc cu italieni, ce nu-ti place in Italia. Nu compara Italia cu alte tari, pentru ca risti ca acest gest sa ii jigneasca pe cei care iti sunt, poate si numai pentru o ora, gazde. Nu le pune patriotismul la incercare sau la indoiala pentru ca ai putea avea o surpriza neplacuta atunci cand vei afla adevarul in aceasta privinta. Incearca sa te bucuri cat mai mult de ce gasesti acolo, de locurile si oamenii care iti apar in cale.


Ce sa nu faci in barurile si restaurantele din Italia

1 Nu sta jos la bar. Un astfel de gest va fi privit drept o ofensa adusa gazdelor si o dovada clara de zgarcenie si ignoranta. In Italia, daca servesti o bautura la bar, va trebui sa o bei la bar, in picioare pentru ca daca vei cere sa stai jos sau o bautura cat timp stai la masa, aceasta te va costa aproximativ dublu decat atunci cand ai servi-o la bar.

2 Nu comanda cappucino la masa sau imediat dupa masa. Un astfel de gest ar putea fi considerat lipsit de gust de catre gazdele tale italiene, pentru ca locuitorii acestei tari considera cappucino drept o bautura care trebuie bauta dimineata, inainte de ora 11.00.

3 Nu incerca sa modifici meniul dupa propriul tau chef sau dupa poftele de moment. Chelnerii si bucatarii italieni nu tin cont, ba chiar se enerveaza cand aud astfel de cereri, pentru ca bucatarii italieni pregatesc mancarea intr-un fel aproape ritualistic, astfel ca fiecare ingredient din mancare este la fel de important, adica foarte important. In acest caz ar trebui mai degraba sa lasi acele ingrediente care nu-ti plac in farfurie (precum ardeiul gras sau maslinele) decat sa-i ceri bucatarului sa nu le puna in mancare.


Agresivitatea si italienii

1 Nu fi ofensiv sau agresiv. Nu face semne agresive sau obscene cu mainile sau degetele. Nu strange pumnul atunci cand arati spre cineva, nu ridica pumnul su mana pana sub barbie, aceste gesturi sunt considerate injuraturi. Respecta normele de baza de bune maniere valabile oriunde in aceasta lume si care tin, pana la urma, de cei sapte ani de acasa.

2 Nu privi insistent spre cate o persoana. Mai ales daca este femeie (fata) si mai exista si alte persoane in jurul ei. Ai putea avea surprize neplacute, mai ales in anumite locuri, precum baruri sau restaurante.

3 Protejeaza-ti bunurile. Nu-ti tine banii, portofelul sau lucrurile de valoare la indemana, respectiv la suprafata, mai ales in zonele aglomerate. Ai toate sansele sa fii jefuit, putandu-se intampla sa devii o victima chiar a conationalilor nostri.
4 Daca esti femeie si primesti complimente pe strada, nu te impacienta. Nu te supara daca un italian sau un grup de italieni striga in urma ta “bella”(frumoaso), un astfel de gest nu este in aceasta tara un obicei care sa tina de hartuirea sexuala. Cel mai bine este sa ignori aceste “atentii” si sa nu le raspunzi in nici un fel, pentru ca un raspuns i-ar incuraja.

5 Nu iti aseza picioarele sau papucii pe scaun sau masa. Un astfel de gest va fi considerat lipsit de politete. De asemenea, nu te dezbraca in public, nici nu ragai sau scoate alte sunete – astfel de gesturi sunt considerate foarte nepoliticoase.


Imbracamintea, importanta pentru italieni

1 Nu uita sa respecti regulile de baza atunci cand mergi sa vizitezi o biserica: trebuie sa iti acoperi capul si sa nu lasi portiuni de piele neacoperite. Ar trebui sa stii ca exista muzee si biserici care ofera obiecte vestimentare cu care sa te acoperi in cazul in care nu ai asa ceva.

2 Nu umbla fara bani marunti la tine. Este foarte posibil sa gasesti restaurante, baruri si magazine care sa nu aiba dispozitiv pentru plata cu cardul.

3 Atunci cand intri in magazine, nu umbla sa cauti prin toate rafturile. Ai rabdare pana vanzatorul termina cu cel care a venit inaintea ta. Intre timp, te poti uita in jur, astfel incat atunci cand vine vanzatorul sa ii poti spune ce anume ai vrea sa probezi, ce culoare si ce marime. In plus, la intrare nu uita sa saluti.
4 Atentie la haine. Nu te imbraca neglijent sau prea sportiv atunci cand mergi la cina, fie ca esti invitat undeva, fie ca mergi la restaurant. Nu este necesar sa te imbraci foarte elegant, insa este indicat sa nu te imbraci in tricou, cu pantaloni scurti, de trening sau sa te incalti cu slapi si adidasi. Italienii tin mult la eticheta “de cina”.
sursa: acasa.ro

mor cand macarene cu fite comanda cappuccino seara sau cer o margarita fara rosii

sâmbătă, 12 decembrie 2009

casa pisicilor

http://www.wimp.com/housescats/
o tanti care ingrijeste vreo 600 de pisici, si le ingrijeste bine dupa cum vedem in filmulet... ajunge sa dati clic pe titlu

cine nu are boieri, sa-si cumpere - NEAGU DJUVARA: „S-a stricat ceva în creierul acestui popor”

evz.ro - sursa

NEAGU DJUVARA: „S-a stricat ceva în creierul acestui popor”
Vlad Stoicescu Joi, 19 Noiembrie 2009


Istoricul Neagu Djuvara vorbeşte, într-un interviu care cartografiază România politică, despre normalitate, psihoze electorale, idealuri şi realităţi dure.

Cei 93 de ani în care a trăit "pe viu" un război mondial, două dictaturi şi o democraţie ciudată l-au învăţat pe Neagu Djuvara că problemele României nu se tratează cu soluţii extreme. Apatia românilor şi indiferenţa cronicizată în faţa urnei de vot sunt, în ochii profesorului, “detestabile”. La celalalt capăt, speranţa infinită pusă într-un preşedinte-salvator ar fi “catastrofală”. În rândurile următoare, alături de Neagu Djuvara, despre o istorie grea cu rădăcini subţiri într-un prezent ambiguu.

EVZ: Prima întrebare e cea mai simplă şi cea mai grea dintre toate. Vă duceţi la vot?
Neagu Djuvara: Sigur că mă duc. E o datorie naţională şi găsesc că abţinerea e inutilă. Poate m-aş abţine dacă aş avea impresia că ambii candidaţi, şi mă refer aici la turul al doilea de scrutin, sunt detestabili. În momentul acela nu mă duc. Ce să fac, să aleg între mucea şi căcâcea?

Credeţi că aveţi opţiuni mai bune în primul tur?
În turul întâi sunt moralmente obligat să votez pentru candidatul liberal, pentru că, cinstit vorbind, e mai puţin rău. Crin Antonescu e răul cel mai mic.

Nu aţi obosit să votaţi de douăzeci de ani după principiul “cel mai puţin rău”?
Păi, dacă nu e alţii, vorba aia. Nu e alţii! (râde)

Aud de foarte multe ori argumentul “clasa politică e rea”. Nu este ea însă imaginea perfectă a societăţii româneşti actuale?Ba da. Risc să supăr o mare parte dintre cititori, dar societatea românească s-a răsturnat în mod extrem de grav în cei cincizeci de ani de comunism. Şi când zic cincizeci de ani, sunt încă sub adevăr, pentru că regimul lui Iliescu n-a fost decât o prelungire a regimului comunist. Numai suprafaţa s-a schimbat. În comunism s-au întâmplat lucruri grave, iar persecutarea întregului strat de deasupra, nu numai din punct de vedere politic, a răsturnat toate valorile. Au venit aia mai răi, mai tâmpiţi, cocoşaţii şi guşaţii. România era singura fără o elită comunistă adevărată. De altfel, chiar Ana Pauker a mărturisit de la început că partidul comunist din România are doar 900 de membri. 900 la o populaţie de 18 milioane! Şi atunci cine au fost comuniştii? Oportuniştii! Au venit grămadă. Asta e meteahnă veche la noi. Românul sare imediat acolo unde îi este interesul.
Dacă-mi permiteţi să vă răspund, comuniştii noştri au fost cei aproape patru milioane de români care în 1989 şi-au ars carnetele de partid.
De pe o zi pe alta, majoritatea. Problema e că, dintre ei, foarte mulţi au rămas comunişti în suflet. În cei cincizeci de ani de care vă vorbeam, s-a stricat ceva în creierul acestui popor. Mai adaug ceva. Românul a fost aşa de dezgustat de ce i s-a întâmplat, încât în prezent fuge din ţară pe capete. Înainte de război, românii americani erau 120.000, foarte puţini comparativ cu americanii de origine poloneză, cehă, ucraineană. Cum se explică asta? Pe vremea veche, românul avea în suflet zicala aceea “fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea”.

Credeţi că s-a produs o dezrădăcinare?
S-a întâmplat o schimbare a profilului etnic al românului, cetăţeanul care fugea cel mai puţin din ţara lui între ţările europene.

Identificaţi în lipsa acestui ataşament faţă de ţară sursele răului actual?
E unul dintre motivele pentru care România merge atât de rău. S-a luat smântâna de pe ţară. Nu mai vorbesc de fosta boierime, care a făcut ce-a făcut, dar a murit singură. Asta nu s-a scris în nicio carte: nucleul marilor boieri este acelaşi până la 1900. Oamenii ăştia au monopolizat puterea economică şi prin endogamie şi-au perpetuat dominaţia.

E foarte interesant ce spuneţi...
Vă dau un exemplu impresionant. E vorba de familia mamei mele, Grădişteanu, una mai puţin cunoscută decât Bălăceanu sau Golescu. În veacul al XVII-lea, la un moment dat, unul dintre fii marelui vistier Bunea Grădişteanu, Vîlcu, la rândul său un mare boier, îl susţine în lupta pentru tron pe Gheorghe Duca. În 1678 însă, ajunge domn Şerban Cantacuzino, iar Vîlcu Grădişteanu, care fusese de partida celorlalţi, e prins, schingiuit şi tras în ţeapă. Dar fata lui Vîlcu era măritată cu fratele lui Vodă, faimosul spătar Mihai Cantacuzino. Dacă vă duceţi acum la biserica veche de la Sinaia, pe care Mihai Cantacuzino a construit-o, veţi vedea pe fresca ctitorilor, la stânga, pe acest spătar împreună cu a doua nevastă şi 18 copii, majoritatea adoptaţi. La extrema stângă însă, e prima lui nevastă, îmbrăcată în negru, ca şi cum ar fi în doliu, dar şi Vîlcu Grădişteanu. Aşa că, în acelaşi loc, îi ai şi pe călău, şi pe victimă. Erau rude. Asta e istoria Ţării Româneşti. Toţi erau rude între ei, dar se mâncau şi se omorau.

Am putea aduce pilda asta chiar în prezent, în România de astăzi. La vârful puterii, de asemenea, toţi par conexaţi.
Bineînţeles. Moravurile, obiceiurile rele, chiar dibăcia aceasta malignă s-au transmis. S-au perpetuat de la vechii boieri care au fost siliţi de la începuturi să se comporte aşa. Gândiţi-vă la Mircea cel Bătrân, pe care eu îl consider chiar mai mare decât Ştefan cel Mare, până şi el a fost silit să plece capul. Poate a evitat prin acest compromis transformarea ţării în paşalâc, păstrând o semi-independenţă. Această dibăcie istorică ne caracterizează.




“Românii au învăţat că boierii au fost întotdeauna trădători, în timp ce Vodă a fost mereu un patriot care se sprijinea pe popor. Nişte prostii! E o minciună istorică, un clişeu care rezistă până astăzi”
Neagu Djuvara, istoric


TRECUTUL CARE NU TRECE

„La noi, modelul unui preşedinte puternic este catastrofal”

Vorbeaţi de opoziţia istorică dintre boieri şi domn. Nu pot să nu mă gândesc la opoziţia feroce dintre parlamentari şi preşedinte.
M-a vizitat şi pe mine gândul acesta, să fac o paralelă între situaţii. Să ştiţi că la noi puterea a fost împărţită mereu între Vodă şi marii boieri. Acest lucru e mult mai puţin caracteristic altor ţări. În spaţiul românesc însă, puterea a pendulat mereu între aceste două extreme: ori e mai tare boierul, ori e mai tare Vodă.

Credeţi că e periculoasă ideea unei republici prezidenţiale?
Opţiunea mea este categoric în favoarea unei constituţii care să semene cât mai mult cu Legea fundamentală din 1923. Deşi nu mai putem avea monarhie, din păcate...

Mai păstraţi visul acesta?
Din motive concrete, nu. Constituţia din 1923 prevedea doar o succesiune pe linie masculină, dar Regele Mihai n-a avut băieţi. Aşa că, în momentul de faţă, mi se pare total compromisă ideea unei reveniri a monarhiei. Care n-ar fi fost o aberaţie, în orice caz, pentru că ţările europene cele mai echilibrate sunt monarhii. Chiar problema unităţii naţionale ar fi putut fi rezolvată, uitaţi-vă la Belgia, unde antipatia dintre flamanzi şi valoni o transformă pe cea dintre români şi unguri într-o floare la ureche.

Atunci spre ce merge opţiunea dumneavoastră?
Pledez pentru o constituţie cât mai aproape de cea din 1923. Adică, cu un preşedinte fără puteri prea mari, însărcinat cu numirea primului ministru şi cu rolul unui arbitru. Dar cu un parlament puternic.

Sunteţi, prin urmare, adeptul unei republici parlamentare.
Absolut. Cu atât mai mult cu cât domnul Băsescu apasă pe pedala dezgustului faţă de parlamentari.

E ţinta facilă, să dai vina, la grămadă, pe o instituţie care, în ochii românului mediu, nu face nimic, niciodată.
Nu e adevărat. Eu cred că este cel mai puţin rău regim pe care îl putem avea. A spus-o şi Churchill: democraţia parlamentară e detestabilă, dar e cel mai suportabil regim pe care îl putem imagina. Astăzi, modelul unui preşedinte puternic este, la noi, catastrofal. Înseamnă să ne întoarcem la Carol al II-lea, la Antonescu, la Gheorghiu Dej, la Ceauşescu. Nu se poate!

Istoria e ciudată, domnule profesor. Poate doar Carol al II-lea să fie o figură detestată, dintre numele enumerate, dar Antonescu e un mare erou, Gheorghiu Dej se bucură de o amintire mai degrabă nesedimentată, iar Ceauşescu e mai mult bun decât rău.
Vreţi să-mi spuneţi că opinia publică nu-i judecă prost pe aceşti dictatori. Să-i luăm pe rând. Carol al II-lea a avut mari cusururi ca individ, el fiind foarte corupt şi un exemplu personal foarte prost. Atitutinea lui nu era în linie cu ceea ce ar fi trebuit să facă un monarh. În opţiunea lui de politică externă avea însă dreptate în faţa lui Zelea Codreanu, pentru care eu am avut pasiune când eram tânăr, dar îmi dau seama că era o eroare enormă tot ce-a făcut.

Ion Antonescu?
Eu sunt împotriva lui, a politicilor sale şi a modului în care a condus ţara. De altfel, nici când eram tânăr nu-l simpatizam. Antonescu e un personaj foarte ciudat şi cred ca românii îl iubesc tocmai pentru că nu are profilul tipic al românului.

Vă referiţi la faptul că Antonescu a fost consecvent chiar şi în propriile greşeli?
Mă gândesc la dârzenia lui nemaipomenită. Ştiţi cum era chemat în armată? “Câinele roşu”. Chiar din punct de vedere fizionomic, Antonescu e o ciudăţenie. Eu sunt convinsă că dacă i-am cerceta genealogia, am afla lucruri interesante. El e de origine albaneză. Bunicul său era frizer, asta se ştie. Dar aş vrea să cunosc cine era tatăl acestui frizer. Eu am fost în Albania. Aromânii de acolo sunt tipul mediteranean clasic. Albanezul însă e aproape german.

Ar schimba ceva din percepţia pozitivă a românilor faptul că Antonescu nu are rădăcini româneşti?
Nu, vreau să spun altceva. Şi aici sunt neconsecvent cu mine însumi, pentru că am făcut şi eu războiul în Răsărit, iar mintea mea era lucrată de propagandă. Credeam şi eu că facem o cruciadă împotriva bolşevismului şi nu am avut conştiinţa că, trecând Nistrul, comitem o greşeală politică. Ar fi trebuit să facem ce-au făcut finlandezii, care nu şi-au depăşit graniţele. Au refuzat, “sunt vecin cu rusul de 1000 de ani şi voi mai rămâne 1000 de ani vecin cu el”. Românul a făcut însă o prostie. Antonescu a greşit din punct de vedere militar, iar din punct de vedere al simţului politic a fost lamentabil. Penultima lui întâlnire cu Hitler s-a petrecut în februarie 1944, iar l-a întoarcere i-a spus Victoriei Goga, prietena soţiei sale, “poţi să-mi pupi mâna, Hitler ne-a promis restituirea Transilvaniei”. Cum îşi putea închipui acest om, de care depindea soarta a milioane de români, că în martie 1944 Hitler mai avea vreun cuvânt de spus la masa verde? O orbire politică criminală, aş spune. Antonescu credea că el e trimis de Dumnezeu să guverneze România. A fost însă o calamitate.

Dacă tot am atins acest subiect, permiteţi-mi o întrebare sensibilă. Credeţi că armata română a comis crime de război în teritoriile ocupate după trecerea Nistrului?
Bineînţeles. Sunt fapte consemnate. Au fost într-adevăr câţiva evrei care au tratat prost armata română în momentul în care s-a retras din Basarabia. Un an mai târziu însă, la ofensiva din 1941, Antonescu decide că în 48 de ore trebuie expulzaţi 175.000 de oameni. Bătrâni, femei, copii au fost trimişi peste Nistru fără nicio pregătire. Neamţul, cât a fost de crud, îi caza în barăci şi le servea supă seara. Noi i-am trimis în deşert.

Pentru a-i salva, consideră foarte mulţi astăzi.
Lasă-mă-n pace. E ceva absolut impardonabil. În cele cinci luni în care am luptat pentru cucerirea Odessei, regimentul meu a beneficiat de serviciile a 3000 de oameni. Ştiţi câţi oameni valizi mai erau la final? 92. Dacă ai dezvălui asta unui american, ar spune că nu se poate. Uite că în armata română s-a putut! Se pare ca nemţii au vrut doar încercuirea oraşului, dar ambiţia lui Antonescu a impus cucerirea. Noi de fapt nici n-am ocupat oraşul decât în momentul în care ruşii s-au decis să-l părăsească. Şi după ce am pierdut 17.000 de soldaţi, doar pentru a intra în momentul în care sovieticii au plecat, ce face Statul Major român? Se instalează în clădirea în care fusese Statul Major sovietic, fără să cerceteze dacă nu cumva e minată. După câteva zile, a explodat clădirea. Atunci, Antonescu, într-un acces de furie, a decretat ca pentru fiecare ofiţer superior să se împuşte un anumit număr de evrei. Aşa ceva nu se poate înscrie decât în categoria crimelor împotriva umanităţii. Antonescu ne pare un erou pentru că îl comparăm cu toate secăturile politice pe care le-am avut de atunci.

E simbolul anticomunist cel mai la îndemână.
Aşa e. E curat, e cinstit, e dârz, deci ni se pare o figură exemplară. Antonescu a făcut însă nişte greşeli enorme care ne-au costat foarte scump. Noi ar fi trebuit să luptăm în iunie 1940, nu să cedăm la ultimatumul sovietic. Am fi putut rezista câteva zile. Am fi pierdut câteva zeci de mii de oameni. Dar câştigam imens din punct de vedere politic. Poate am fi avut în timpul războiului chiar soarta Poloniei, ocupaţi de “uriaşii” de la apus şi de la răsărit. Mâncam salam cu soia câţiva ani mai devreme, dar ieşeam cu faţa curată. Pe când rezultatul capitulării din iunie 1940 e catastrofal din punct de vedere moral. Imaginea românului s-a stricat. Ruşii ne-au acuzat pentru îndrăzneala de a pătrunde cu trupe în inima ţării lor. Germanii ne-au blamat pentru că i-am trădat la 23 august 1944. Francezii şi englezii au aruncat anatema colaborării cu naziştii. Eu văd lucrurile acestea şi astăzi, când sunt întrebat frecvent de ce am făcut războiul alături de Hitler.

Spuneţi, cu alte cuvinte, că există anumite lucruri care nu se fac niciodată, indiferent de condiţii.
Absolut. Şi asta pentru a păstra în limite normale imaginea ta de sine. Lucian Boia va lansa luna aceasta o carte în care vorbeşte despre germanofilii din perioada Primului Război Mondial, carte în care spune un lucru pe care evităm să-l vedem: imaginea noastră în Occident este stricată. Noi suntem, iertaţi-mi expresia, cu fundul în două luntre, în permanenţă.

Inconsecvenţa noastră e o piatră care atârnă greu şi în prezent?
Străinii ne percep negativ, ca fiind versatili, când cu unul, când cu altul. Facem doar ce ne convine nouă. Imaginea românului de şmecher politiceşte este pecetluită.


CECITATEA POLITICĂ

Cum arată „Duminica Orbului”, după douăzeci de ani

Domnule Djuvara, se aplică definiţiile clasice în politica românească? Avem cu adevărat partide? Avem un spaţiu politic conturat? Există liberali? Există social-democraţi?
Înţeleg de ce sunteţi sceptic. Dar am putea să ne întoarcem şi în trecut şi să ne întrebăm dacă liberalii din veacul al XIX-lea au fost cu adevărat liberali în sensul occidental al termenului. Toate aceste concept abstracte trebuie corelate la realitatea locală. Românul este cum este, are trecutul lui, are cusururile lui. Face, cum se spune, maioneza în felul lui. Eu cred că există aceste partide.

Cât de mature sunt ele însă?
Încă nu sunt. Mai avem nevoie de o generaţie sau două. Deşi sper ca românii s-au maturizat puţin în ultimii douăzeci de ani, sunt destul de circumspect când văd că bucureştenii îl aleg pe Sorin Oprescu primar. Când votezi asemenea indivizi, înseamnă că se continuă un fel de orbire care aduce aminte de primele alegeri democratice din mai 1990.

Spuneaţi într-un interviu: „cea mai mare greşeală pe care ar putea să o facă PNL ar fi să se alieze cu PSD”.
O şi fac. Iar Crin Antonescu, dacă ajunge printr-un miracol adversarul lui Băsescu în turul al doilea, nu poate învinge decât cu sprijinul social-democraţilor. E adevărat că istoria ne învaţă că trebuie să te faci frate cu dracul până treci puntea.

Vi se pare Crin Antonescu capabil să „rupă pisica” în cazul în care ajunge la Cotroceni?
Ei, aia e. That’s the question! Dacă le are destul de... ştiţi dumneavoastră ce.

Candidatul liberal pare dependent chiar în interiorul propriului partid.
Nu-mi dau seama. Să ştiţi însă că putem avea surprize. Când deţii puterea, descoperi nişte lucruri cu totul neprevăzute. Nu trebuie să-l judeci pe om înainte de a-l vedea în exerciţiul puterii.


CE CAUŢI, NEAGULE, AICI?

“Nu văd deloc mentalitatea pe care mi-o doresc”

Libertatea electorală pare să aibă un singur efect – refuzul de a merge la urne.
Asta e o soluţie negativă absolut detestabilă. Cred că lucrurile vor mai merge prost timp de încă o generaţie, cu condiţia să nu continue hemoragia creierelor. Dacă tinerii îşi vor dori în continuare să emigreze, va fi rău. O ţară în care tineretul nu are alt vis decât acela de a-şi părăsi patria arată dramatic.

Sunteţi chiar mai pesimist decât Silviu Brucan cu celebra sa butada referitoare la cei douăzeci de ani.
Ne-ar trebui cel puţin o sută de ani. Trei generaţii pentru normalitate. Iar asta e o lege universală: în trei generaţii se schimbă o civilizaţie, să ştiţi. E foarte curios, dar mentalităţile ţin, în ultimă instanţă, de legi fiziologice. Ieşirea din comunism seamănă cu ieşirea din epoca fanariotă.

Mai avem însă circumstanţele favorabile de la începutul secolului al XIX-lea?
Asta e problema. Până la generaţia mea, se pleca ca să înveţi şi să te întorci. Când mă întreabă tinerii acum “de ce n-aţi rămas în străinătate?”, o întrebare care mi-a fost pusă de o mie de ori, mă doare. Nu vad deloc mentalitatea pe care mi-o doresc.

Dumneavoastră nu v-aţi întrebat în ultimele două decenii de ce v-aţi întors?
Ba da. Am şi scris-o în amintirile mele, “ce cauţi Neagule aici?”. Dar, ca să fiu cinstit, trebuie să vă spun că eu am profitat de întoarcerea în ţară. De unde aş fi rămas un necunoscut printre milioanele de locuitori ai Parisului, imediat după revenirea în România am devenit o personalitate. Până la 73 de ani a trebuit să lupt teribil ca să public primele două cărţi. În România însă, editurile se bat pe mine. Cu toată enervarea permanentă pe care o am când văd ce se întâmplă în jurul meu, eu am profitat. În România m-am împlinit.

Cum arată normalitatea lui Neagu Djuvara?
Este foarte greu de dat un răspuns. România interbelică este pentru mine cel mai aproape de normal. Gândiţi-vă însă că noi nu ne-am pus de acord asupra a ce este românimea. Intelectualii noştrii nu se înţeleg. Dacă iei ce au gândit Blaga, Eminescu sau Coşbuc despre români, nu prea găseşti corespondenţe. N-am reuşit încă să prindem într-o definiţie caracterul nostru naţional. Şi dacă nu cunoaştem asta, cum putem avea pretenţia să găsim o normalitate?

joi, 3 decembrie 2009

monosodium glutamate

otrava din farfuria ta
ma intreb cum de se permite folosirea copiilor in reclame televizate la produse care sunt toxice, cancerigane si care dau dependenta?
da, mami, mai trebuie putin fux!

FABRICAT din melasă (care este obţinuta din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).

Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul…

Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de “simptomul mâncării chinezeşti”.

Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi “aditivate” cu E 621. Dacă un produs alimentar are ca ingrediente “proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), “proteină din plante hidrolizată”, “arome naturale”, “aromatizanţi”, sau “extract Kombu” atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.

Glutamatul este un drog


Glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotransmiţător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.

Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiaza simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul “gurmand” va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.

Glutamatul “arde” neuronii

Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul). Glutamatul nu este nici necesar şi nici lipsit de pericole. Glutamatul păcăleşte creierul şi te face să crezi că mancarea are un gust excelent, iar producătorii folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componenţa produsului care, deşi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust “de vârf”. Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.

Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.

Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine “fast-food”. Unele dintre acestea afişează “fără MSG adăugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.

Surse ascunse

Deşi glutamatul monosodic (E 621) este afişat pe produs (aşa cer regulamentele), mulţi producători de alimente sunt conştienţi de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conţine glutamat monosodic (E 621) şi caută să folosească alte căi legale pentru a introduce această substanţă în produsele lor. Cel mai des întâlnit ingredient care conţine glutamat monosodic “la greu” este carrageenan. Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afişarea pe produs a conţinutului de glutamat din carrageenan.

Iată mai jos o listă cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt în ordinea descrescătoare a cantităţii de glutamat conţinute.

Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1. drojdie autolizată
2. caseinat de calciu
3. gelatină
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie

Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carrageenan
9. gumă vegetală
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromă de carne de pui
14. aromă de carne de vită
15. aromă de carne de porc
16. aromă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. supă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia

Deşi lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menţionat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar şi cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrină) şi în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă.

Glutamatul duce la pierderi de memorie

Dr. Russell Blaylock explică în cartea sa “Excitotoxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul şi aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimulează celulele nervoase, “arzându-le”. Simptomul cel mai des întâlnit în acest caz este pierderea temporară a memoriei. Substanţele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care conţine acidul aspartic şi fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative şi se foloseşte în cantităţi uriaşe în majoritatea produselor alimentare prelucrate. “Cu cât are un gust mai bun, cu atât conţine mai mult glutamat” spunea cineva.

Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:

Cardiace:
1. Aritmie
2. Fibrilaţie arterială
3. Tahicardie (palpitaţii)
4. Încetinirea inimii
5. Angină pectorală
6. Creşterea tensiunii
7. Scăderea tensiunii

Gastrointestinale:
1. Diaree
2. Greaţă / vomă
3. Crampe stomacale
4. Colon iritat
5. Hemoroizi
6. Sângerări rectale

Musculare:
1. Înţepături
2. Dureri simultane
3. Slăbire

Respiratorii:
1. Astm
2. Respiraţie insuficientă
3. Dureri în piept
4. Iritarea nasului

Uro-genitale:
1. Dureri de prostată
2. Dureri vaginale
3. Urinare frecventă
4. Urinare nocturnă

Neurologice:
1. Depresie
2. Modificări de comportament
3. Reacţii de furie
4. Migrene
5. Ameţeală
6. Dezechilibru
7. Dezorientare
8. Confuzie mentală
9. Anxietate
10. Atacuri de panică
11. Hiperactivitate
12. Probleme de comportament
13. Atenţie deficitară
14. Letargie
15. Somnolenţă
16. Insomnie
17. Paralizie
18. Sciatică
19. Vorbire inconsistentă
20. Frisoane
21. Pirderi de memorie

Vizuale:
1. Vedere înceţoşată
2. Focalizare greoaie
3. Presiune în jurul ochilor

Piele:
1. Crăpături
2. Mâncărimi
3. Leziuni bucale
4. Paralizie parţială
5. Uscarea gurii
6. Înţepenirea feţei
7. Înţepenirea limbii
8. Cearcăne sub ochi

Atenţie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifică de câteva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci când se consumă băuturi alcoolice amestecat.

Dacă aţi experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporară a memoriei, migrene atunci este cazul să renunţaţi la glutamat şi aspartam. Medicii adesea sunt induşi în eroare de toate aceste simptome şi prescriu un tratament necorespunzător (dar puternic şi scump) care face mai mult rău decât bine pentru că foarte multe produse farmaceutice conţin glutamat şi aspartam.

Pentru mai multe imformaţii, vizitaţi www.dorway.com

duminică, 29 noiembrie 2009

Chimioterapia: un ghid pentru auto-ajutorare în timpul tratamentului

Chimioterapia: un ghid pentru auto-ajutorare în timpul tratamentului
Broşură realizată de Institutul Naţional pentru Cancer – 1993
Traducere in lba romana : Anca Labunet
Mulţumiri
Institutul Naţional pentru Cancer mulţumeşte numeroşilor profesionişti din domeniul medical şi
pacienţilor care au contribuit la dezvoltarea şi revizuirea acestei publicaţii.
Despre această broşură
Această broşură vă va ajuta pe dvs, familia şi prietenii dvs să înţelegeţi chimioterapia, adică
folosirea de medicamente pentru tratamentul cancerului. Vă va răspunde la multe dintre
întrebările dvs asupra acestei metode de tratament. Vă va arăta, de asemenea, cum vă puteţi autoajutora
în timpul chimioterapiei.
Îngrijirea personală în timpul chimioterapiei este importantă din numeroase motive. În primul
rând, poate micşora efectele secundare fizice pe care le poate avea tratamentul. După cum veţi
vedea, câteva sugestii simple vă pot îmbunătăţi major starea. Există şi avantaje psihologice, de
asemenea. Cunoaşterea unor modalităţi de a vă îngriji vă poate impulsiona din punct de vedere
emoţional într-un moment în care simţiţi că vă pierdeţi autocontrolul. Acest sentiment este mai
uşor de înfruntat atunci când descoperiţi cum puteţi contribui la obţinerea stării de bine, cu
ajutorul medicilor şi asistentelor.
Această broşură vă va ajuta să deveniţi un partener bine informat în îngrijirea dvs. Nu uitaţi,
totuşi, că acesta este doar un ghid. Auto-ajutorarea nu este un substituent al îngrijirii medicale
profesionale. Întrebaţi-l pe medicul şi pe asistentele care se ocupă de dvs în legătură cu
chimioterapia, şi informaţi-i asupra efectelor adverse pe care le suferiţi.
Veţi găsi numeroase secţiuni importante în partea finală a acestei broşuri. Secţiunea: ‘Costul
chimioterapiei’ vă oferă informaţii asupra asigurărilor şi asupra altor metode de plată. Secţiunea
‘Resurse’ vă arată cum puteţi obţine mai multe informaţii despre cancer şi despre cum puteţi găsi
servicii disponibile pacienţilor suferinzi de cancer şi familiilor lor. ‘Glosarul’ explică termeni
referitori la cancer şi la chimioterapie. Pagina ‘Note’ Poate fi folosită pentru a vă nota ideile sau
întrebările pentru asistentele medicale şi pentru medic.
Această broşură nu include, informaţii asupra medicamentelor. Informaţii asupra medicamentelor
sunt disponobile la Institutul Oncologic « Ion Chiricuta » Cluj-Napoca.
2
Înţelegerea chimioterapiei
Ce este chimioterapia?
Chimioterapia este folosirea medicamentelor pentru tratamentul cancerului. Medicamentele sunt
numite ‘citostatice’.
Cum funcţionează chimioterapia?
Celulele normale se dezvoltă şi mor într-un mod bine stabilit, controlat de organism. Cancerul
survine când celulele devin anormale şi continuă să se dividă, formând mai multe celule
dezordonat şi necontrolat. Citostaticele distrug celulele canceroase oprindu-le dezvoltarea şi
multiplicarea în unul sau mai multe momente are ciclului lor de dezvoltare. Pentru că unele
medicamente sunt mai eficiente administrate împreună decât separat, deseori tratamentul constă
în administrarea mai multor chimioterapice. Această metodă se numeşte chimioterapie combinată.
În afară de chimioterapie, există şi alte metode folosite în tratamentul cancerului. De exemplu,
medicul dvs vă poate recomanda să vă supuneţi unei intervenţii chirurgicale pentru a îndepărta
tumora, îndepărtând astfel unele simptome cauzate de cancer. Puteţi fi tratat şi prin radioterapie.
Uneori, aşa cum va fi descris mai jos, medicul poate sugera o combinaţie între radioterapie,
chimioterapie şi chirurgie.
Pot fi folosite şi alte tipuri de medicamente în tratamentul cancerului. Acastă metodă poate
include anumite medicamente ce blochează efectul hormonilor. Medicii pot utiliza
hormonoterapia pentru a stimula capacităţile naturale de apărare ale organismului împotriva
cancerului.
Ce se poate obţine cu ajutorul chimioterapiei ?
Depinzând de tipul de cancer şi stadiul său de evoluţie, chimioterapia poate fi folosită pentru:
􀂾 Vindecarea cancerului
􀂾 Stoparea extinderii cancerului
􀂾 Încetinirea evoluţiei cancerului
􀂾 Distrugerea celulelor canceroase care s-au extins în alte zone decât în tumora originală
􀂾 Eliminarea simptomelor cauzete de cancer
Chimioterapia poate îmbunătăţi, de asemenea, calitatea vieţii pacienţilor. Aceasta se numeşte
îngrijire paliativă.
Chimioterapia va fi singurul tratament care mi se va administra pentru cancer
Uneori, chimioterapia este singura modalitate de terapie a cancerului, la unii pacienţi. Deseori,
însă, chimioterapia este administrată împreună cu radioterapie şi tratament chirurgical ; în acest
caz este numit tratament adjuvant. Sunt mai multe motive pentru care chimioterapia se poate
administra împreună cu alte tratamente. De exemplu, chimioterapia poate fi folosită pentru a
micşora o tumoare înainte de extirpare sau înainte de radioterapie. De asemenea, poate fi folosită
după operaţia chirurgicală sau după radioterapie pentru a facilita distrugerea eventualelor celule
canceroase existente.
Ce medicamente mi se vor administra?
Medicul dvs va decide ce medicament sau medicamente vor avea efectul optim asupra dvs.
Decizia depinde de tipul de cancer, de localizarea sa, de extinderea sa, de modul în care afectează
organismul său, de starea de sănătate generală.
Medicul poate sugera includerea dvs într-un program de testare a unor metode noi de tratament,
sau dvs puteţi sugera medicului acest lucru. Aceste programe sunt studii de cercetare atent
monitorizate ce promit noi tratamente pentru cancer. Se numesc trialuri clinice. Pacienţii care iau
parte la aceste programe de cercetare pot fi primii care beneficiază de metode de tratament mai
3
bune. Aceşti pacienţi pot avea o contribuţie importantă la îmbunătăţirea tratamentelor, ajutând
astfel multe persoane. Pacienţii sunt incluşi în aceste programe doar dacă doresc şi sunt liberi să
se retragă în orice moment. Pentru a afla mai multe despre programele de cercetare luaţi legătura
cu un medic epidemiolog din cadrul Institutului Oncologic « Ion Chiticuta » Cluj-Napoca.
.
Unde mi se va administra chimioterapia?
Puteţi beneficia de acest tratament acasă, la cabinetul medical, într-o clinică, în tratamentul
ambulator al spitalului sau în spital. Alegerea locului unde vi se va administra tratamentul
depinde de ce medicamente luaţi, de politica spitalului, de preferinţele medicului. Când începeţi
chimioterapia, ar putea fi necesar să rămâneţi în spital pentru o scurtă perioadă pentru ca medicul
să urmărească îndeaproape efectele acesteia şi să facă îmbunătăţirile necesare.
Cât de frecvent mi se va administra tratamentul şi cât va dura acesta?
Acest lucru depinde de tipul de cancer, de scopul tratamentului, de medicamentele folosite, de
modul în care organismul dvs răspunde la tratament. Vi se poate adminstra tratamentul zilnic,
săptămânal sau lunar. Chimioterapia este deseori administrată în cicluri ce includ perioade de
întrerupere a tratamentului necesare pentru ca organismul dvs să formeze noi celule sănătoase şi
să se fortifice. Medicul dvs va estima care este perioada în care veţi primi tratamentul.
Indiferent de planul de tratament stabilit de medic, este important să îl urmaţi. Altfel,
citostaticele nu vor avea efectul urmărit. Dacă pierdeţi o sesiune de tratament sau nu luaţi o doză
de medicament, contactaţi-vă medicul pentru instrucţiuni.
Uneori, medicul poate amâna un tratament pe baza rezultatelor unor analize de sânge. Medicul
vă va informa ce trebuie să faceţi în această perioadă şi când veţi relua tratamentul.
Cum mi se va administra chimioterapia?
Depinzând de tipul de cancer şi de medicamentele utilizate, tratamentul va fi administrat astfel:
􀂾 Intravenos. Medicamentul va fi administrat printr-un ac fin introdus într-o venă, de
obicei situată la nivelul palmei sau al antebraţului. O altă modalitate este utilizarea unui
cateter, adică un tub subţire introdus într-o venă de calibru mare care este păstrat atât cât
e necesar. Acest tip de cateter se numeşte cateter central venos. Uneori, cateterul central
venos este ataşat la un mic container din material plastic sau metal plasat chirurgical sub
piele.
􀂾 Oral printr-o pastilă, o capsulă sau sub formă lichidă. Acest medicament va fi înghiţit, la
fel ca pe orice alt medicament.
􀂾 Intramuscular, subcutanat sau direct într-o zonă canceroasă prin piele, intralezional.
Medicamentul va fi injectat.
􀂾 Localizat. Medicamentul va fi aplicat pe piele.
Chimioterapia poate fi administrată pe zone specifice ale organismului utilizând un cateter.
Cateterul poate fi plasat direct în lichidul spinal, în cavitatea abdominală, în vezica urinară sau în
ficat. Medicul sau asistenta dvs pot folosi termeni specifici pentru diversele tipuri de cateter. De
exemplu, un cateter intratecal este folosit pentru a se administra medicamentul în lichidul spinal.
Cateterul intracavitar este instrumentul care poate fi plasat în abdomen, pelvis sau piept.
Există două feluri de pompe: interne şi externe, ce pot fi utilizate pentru a controla debitul de
administrare al medicamentului. Pompele externe rămân în afara organismului. Unele sunt
portabile şi permit deplasarea pacientului în timpul în care pompa nu este în funcţiune. Alte tipuri
de pompe externe nu sunt portabile şi limitează activitatea pacientului. Pompele interne sunt
plasate chirurgical în interiorul organismului, de obicei sub piele. Ele conţin un mic rezervor care
trimite medicamentul în cateter. Pompele interne permit pacienţilor să îşi îndeplinească
activităţile zilnice.
4
Chimioterapia este dureroasă?
Administrarea chimioterapielor oral, prin aplicare pe piele sau prin injectare produce aceleaşi
senzaţii ca administrarea oricăror alte medicamente prin aceleaşi metode. Introducerea unei linii
intravenoase produce aceleaşi senzaţii ca şi extragerea de sânge pentru analize. Unii pacienţi au o
senzaţie de răceală sau o altă senzaţie neobişnuită în primele momente. Spuneţi asistentei sau
medicului ce simţiţi. Spuneţi-le, de asemenea, despre orice senzaţie de arsură, durere sau
discomfort pe care o experimentaţi în timpul tratamentului. Multe persoane nu au senzaţii
neplăcute decât în mică măsură, sau deloc. Dacă o persoană are neplăceri din orice motiv sau
devine dificilă inserarea acului într-o venă, se poate folosi un cateter central venos. Astfel se evită
inserarea repetată a acului în venă.
Cateterul central venos nu produce durere sau discomfort dacă e plasat în zona potrivită şi îngrijit,
deşi persoana este, în general, conştientă de prezenţa lui. Este important să îi spuneţi medicului
sau asistentei dacă simţiţi vreun discomfort.
Pot lua alte medicamente în timpul chimioterapiei ?
Unele medicamente pot interfera cu efectele chimioterapiei. De aceea trebuie să faceţi o listă cu
toate medicamentele ce vă sunt administrate pe care să o arătaţi medicului înainte de a începe
chimioterapia. Lista trebuie să includă numele fiecărui medicament, frecvenţa şi motivul
administrării lui, precum şi doza prescrisă. Nu uitaţi să menţionaţi şi medicamentele uzuale cum
ar fi laxativele, pastilele pentru răceală, analgezice şi vitamine. Medicul vă va spune dacă trebuie
să întrerupeţi folosirea unora dintre aceste medicamente înainte de începerea chimioterapiei.
După începerea tratamentului, consultaţi-vă medicul înainte de a lua noi medicamente, sau a
înceta folosirea celor pe care le luaţi.
Voi putea lucra în timpul chimioterapiei ?
Majoritatea persoanelor îşi pot continua lucrul în timpul tratamentului. Poate fi posibil să vă
programaţi tratamentul la sfârşitul zilei sau al săptămânii, pentru a nu vă incomoda în timpul
lucrului.
Dacă chimioterapia vă dă o stare de oboseală, vă puteţi gândi la ajustarea programului de lucru
pentru o perioadă. Vorbiţi cu angajatorul despre nevoile şi dorinţele dvs în această perioadă. Vă
puteţi înţelege asupra unui program redus sau vă puteţi rezolva îndatoririle acasă. Conform legilor
în vigoare, angajatorilor nu li se permite discriminarea persoanelor care urmează un tratament.
Cum îmi pot da seama dacă chimioterapia are efectul scontat ?
Medicul şi asistenta vor folosi mai multe metode pentru a măsura eficacitatea tratamentului. Va
trebui să vă supuneţi frecvent examinărilor fizice, analizelor de sânge, ecografiilor şi
radiografiilor. Nu ezitaţi să îl întrebaţi pe medic despre rezultatele testelor şi ce arată ele în
legătură cu evoluţia stării dvs de sănătate.
Testele şi consultaţiile fac dovada eficacităţii chimioterapiei, dar efectele adverse nu au
concludenţă sub acest aspect. Efectele adverse, ca senzaţia de greaţă şi pierderea părului sunt
cauzate de efectul negativ pe care chimioterapicele le au şi asupra altor celule, nu numai asupra
celulelor canceroase. Uneori, pacienţii cred că dacă nu au efecte adverse, tratmentul nu are efect
şi daca au aceste efecte, medicamentele sunt eficiente. Dar efectele adverse variază de la persoană
la persoană, şi de la un medicament la altul, astfel încât prezenţa sau absenţa lor nu este un
semn al eficacităţii tratamentului.
Dacă experimentaţi efecte adverse, puteţi face multe lucruri pentru a le minimiza. Următoarea
secţiune a acestei broşuri descri cele mai frecvente efecte adverse ale chimioterapiei şi vă oferă
sugestii asupra câtorva modalităţi de a le înfrunta.
Lupta împotriva efectelor secundare
5
Dacă aveţi întrebări în legătură cu chimioterapia, nu trebuie să vă simţiţi singur. Înainte de
începerea chimioterapiei, pacienţii sunt preocupaţi de efectele secundare. O dată cu începerea
tratamentului, persoanele care prezintă efectele adverse sunt interesate de cele mai eficiente
metode de a lupta împotriva lor. Această secţiune va răspunde întrebărilor dvs.
Dacă citiţi această broşură înainte de începerea chimioterapiei, vă veţi simţi copleşit de mulţimea
de efecte descrise. Dar nu uitaţi: O persoană nu suferă toate efectele negative posibile, unele
persoane chiar foarte puţine sau deloc. În plus, severitatea acestora variază de la persoană la
persoană. Dacă suferiţi un anume efect secundar, severitatea lui depinde de tipul de chimioterapie
şi de modul în care organismul dvs reacţionează. Discutaţi cu medicul sau asistenta dvs care vor
şti, în funcţie de tipul de chimioterapie la care sunteţi supus, care va fi probabilitatea ca un anume
efect să survină, perioada pe care se va face simţit, cât de grav va fi, şi când trebuie să cereţi
ajutor medical pentru rezolvarea lui.
Ce determină apariţia efectelor secundare ?
Deoarece celulele canceroase se dezvoltă şi se divid rapid, se administrează citostatice, care au
scopul de a ucide celulele cu dezvoltare rapidă. Dar şi unele celule normale se multiplică rapid şi
chimioterapia le afectează şi pe acestea. Când se întâmplă acest lucru rezultă efectele secundare.
Celulele normale cu ritm rapid de creştere care sunt cel mai frecvent afectate sunt celulele
sanguine ce se formează în măduva spinării, celulele tractului digestiv, din sistemul reproducător
şi foliculii piloşi. Citostaticele pot afecta şi celulele din inimă, rinichi, vezica urinară, plămâni şi
sistemul nervos. Cele mai comune efecte secundare ale chimioterapiei sunt : senzaţia de greaţă,
pierderea părului numită alopecie, oboseala. Alte efecte negative comune sunt: sângerările,
producerea unei infecţii, anemia. Acestea din urmă sunt cauzate de schimbări survenite în celulele
din sânge.
Cât timp se manifestă efectele secundare ?
Majoritatea celulelor normale îşi revin rapid o dată cu încetarea chimioterapiei, dar unele efecte
dispar treptat. Timpul necesar pentru dispariţia unor efecte adverse şi pentru recăpătarea energiei
variază de la persoană la persoană. Cât de curând vă veţi simţi bine din nou depinde de mulţi
factori, inclusiv starea de sănătate generală şi medicamentele care vă sunt administrate.
În timp ce unele efecte dispar relativ rapid, altele pot dispare doar după luni sau ani. Uneori
efectele secundare se pot face simţite toată viaţa, acesta este cazul în care chimioterapia
determină afectarea ireversibilă a inimii, plămânilor, rinichilor sau organelor reproductive. Unele
tipuri de chimioterapie pot cauza ocazional efecte întârziate, cum ar fi cancerul secundar care
apare mulţi ani mai târziu.
Este important de reţinut că multe persoane nu au probleme pe termen lung din cauza
chimioterapiei. Este liniştitor de ştiut că medicii fac mari progrese în prevenirea celor mai
importante efecte secundare ale chimioterapiei. De exemplu, se folosesc noi medicamente şi
tehnici care augmentează eficacitatea chimioterapiei asupra celulelor canceroase şi diminuează
efectele negative asupra celulelor normale.
Efectele negative sunt neplăcute, dar trebuie comparate cu capacitatea tratamentului de a trata
cancerul. Pacienţii trataţi cu chimioterapice sunt descurajaţi de lunga perioadă de timp pe care o
necesită tratamentul sau de efectele secundare pe care le au de suferit. Dacă sunteţi descurajaţi,
discutaţi cu medicul dvs pentru că medicamentaţia sau planul de tratament pot fi schimbate, sau
medicul vă poate sugera modalităţi de a reduce efectele secundare sau de a le face mai uşor de
tolerat. Reţineţi că medicul nu va insista să urmaţi tratamentul dacă beneficiile pe care vi le aduce
n-ar fi mai importante decât neplăcerile.
În paginile următoare veţi găsi sugestii asupra modului de rezolvare al unora dintre aceste efecte
secundare.
6
Senzaţia de greaţă şi voma
Chimioterapia poate determina senzaţie de greaţă şi voma prin afectarea stomacului sau a zonei
din creier responsabilă de reflexul de vomă, sau a amândurora. Această reacţie la tratament
variază în funcţie de persoană şi de tratament. De exemplu, unele persoane nu au senzaţie de
greaţă şi nu vomează niciodată. Alţii au o uşoară senzaţie de greaţă în majoritatea timpului, în
timp ce o a treia categorie au această senzaţie pe o perioadă limitată în timpul sau după tratament.
Simptomele lor pot începe la câteva ore după tratament sau imediat după. Pot simţi această
senzaţie câteva ore sau toată ziua. Aduceţi-le la cunoştinţă, medicului sau asistentei, dacă greaţa
este atât de puternică încât nu puteţi ingera nici un lichid.
Senzaţia de greaţă şi voma pot fi aproape întotdeauna controlate sau cel puţin diminuate. Dacă
suferiţi acest efect secundar, medicul vă poate prescrie un medicament antiemetic ce stopează
aceste simptome. Medicamente diferite sunt optime în tratamentul fiecărei persoane şi poate fi
necesară folosirea mai multor medicamente pentru a vă îmbunătăţi starea. Nu renunţaţi.
Continuaţi să cooperaţi cu medicul şi asistenta pentru a găsi medicamentul care are cel mai bun
efect asupra dvs.
Încercaţi şi următoarele:
􀂾 Evitaţi ingerarea unor cantităţi prea mari de alimente pentru ca stomacul dvs să nu fie
prea plin. Mâncaţi cantităţi mici de alimente pe tot parcursul zilei, în loc de una, două sau
trei mese bogate pe zi.
􀂾 Beţi lichide măcar cu o oră înainte sau după masă în loc să le consumaţi în timpul mesei.
􀂾 Mâncaţi şi beţi încet.
􀂾 Nu mâncaţi alimente dulci, prăjite sau bogate în grăsimi.
􀂾 Mâncaţi alimentele reci sau la temperatura camerei pentru a nu vă deranja mirosurile prea
puternice.
􀂾 Mestecaţi bine pentru a digera mai uşor.
􀂾 Dacă greaţa apare în timpul dimineţii, încercaţi să mâncaţi alimente uscate ca cereale,
pâine prăjită, sau biscuiţi înainte de a vă ridica din pat. (Nu încercaţi acest lucru dacă
aveţi dureri de gât sau din cauza unor leziuni în cavitatea bucală, sau dacă aveţi probleme
din cauza unei cantităţi reduse de salivă.)
􀂾 Beţi sucuri de fructe reci, neîndulcite, strecurate, ca suc de mere sau de struguri, sau
sucuri neacidulate, uşor colorate ca berea de ghimbir.
􀂾 Sugeţi cuburi de gheaţă, bomboane mentolate sau bomboane tart. Pe acestea din urmă nu
le folosiţi dacă aveţi dureri de gât sau ale cavităţii orale.
􀂾 Evitaţi mirosurile care vă deranjează, ca mirosurile de mâncare, fum de ţigară, parfum.
􀂾 Pregătiţi dinainte şi îngheţaţi mâncarea pentru zilele în care nu puteţi găti.
􀂾 Odihniţi-vă pe un scaun după masă, dar nu vă întindeţi două ore după terminarea mesei.
􀂾 Purtaţi haine largi.
􀂾 Respiraţi adânc şi rar când aveţi senzaţia de greaţă.
􀂾 Distrageţi-vă atenţia discutând cu prieteni sau membri ai familiei, ascultaţi muzică,
urmăriţi un film sau o emisiune de televiziune.
􀂾 Folosiţi tehnici de relexare.
􀂾 Evitaţi să mâncaţi minim câteva ore înainte de tratament dacă senzaţia de greaţă survine
în timpul tratamentului.
Căderea părului
Căderea părului sau alopecia este un efect secundar comun al chimioterapiei, dar nu apare
întotdeauna. Medicul vă poate spune dacă este probabil să suferiţi de alopecie, în funcţie de
medicamentul care vi se administrează.
Dacă suferiţi de alopecie, părul poate deveni mai rar sau poate cădea în totalitate. Va creşte la loc
după încheierea tratamentului. Unele persoane observă creşterea părului încă din timpul
7
tratamentului. În unele cazuri, părul va avea o textură diferită sau o altă culoare. Căderea părului
se poate manifesta pe toată suprafaţa corpului, nu numai pe cap. Părul de pe faţă, mâini şi
picioare, părul axilar şi pubian poate fi afectat.
Căderea părului nu se manifestă imediat după începerea tratamentului, ci începe, în general, după
mai multe doze. Poate cădea treptat sau în smocuri. Părul care creşte în această perioadă va fi
uscat şi decolorat.
Îngrijirea părului şi a scalpului în timpul chimioterapiei:
􀂾 Folosiţi un şampon nu prea puternic.
􀂾 Folosiţi perii moi.
􀂾 Nu uscaţi părul la temperaturi ridicate.
􀂾 Nu folosiţi bigudiuri pentru coafarea părului.
􀂾 Nu vă vopsiţi părul şi nu vă coafaţi permanent.
􀂾 Tundeţi-vă scurt. O coafură cu părul scurt va da impresia unui păr mai des şi cu firul mai
gros. Este de asemenea mai uşor de ascuns căderea părului.
􀂾 Folosiţi o loţiune pentru protecţie UV, o pălărie sau o eşarfă pentru a vă proteja pielea
capului de soare dacă pierdeţi mult păr.
Unele persoane care pierd tot sau aproape tot părul îşi acoperă capul cu turbane, eşarfe, şepci,
peruci sau meşe. Alele îşi lasă capul descoperit. Altele folosesc acecesorii de acest gen doar în
public. Dvs trebuie să alegeţi ce vi se potriveşte.
Iată câteva sugestii dacă doriţi să vă acoperiţi capul:
􀂾 Cumpăraţi-vă o perucă sau o meşă înainte de a pierde foarte mult păr. Astfel, puteţi
alege coafura şi culoarea dvs naturală. Puteţi cumpăra o perucă sau o meşă de la un
magazin special pentru pacienţii suferinzi de cancer, in incinta Institutului Oncologic.
Interesaţi-vă dacă aţi putea chema pe cineva chiar acasă la dvs pentru a o cumpăra, sau
dacă puteţi comanda prin telefon, alegând dintr-un catalog.
􀂾 Luaţi în considerare ideea de a împrumuta o perucă sau o meşă în loc să o cumpăraţi.
􀂾 Interesaţi-vă la asociaţiile neguvernamentale de profil dacă au intrat în vigoare
îmbunătăţiri legislative conform căreia o meşă sau o perucă necesară din cauza
tratamentului pentru cancer este o cheltuială scutită de taxe şi poate fi acoperită măcar
parţial de asigurarea de sănătate. Verificaţi poliţa de asigurare.
Pierderea părului de pe cap, faţă sau corp e greu de acceptat. Este normal să vă simţiţi deprimat
sau furios din cauza acestui lucru. Vă poate ajuta să vorbiţi cu alţii despre aceste sentimente.
Anemia/fatigabilitatea (oboseala)
Chimioterapia poate reduce capacitatea măduvei spinării de a produce hematii, celule ce
transportă oxigenul în tot organismul. Când scade numărul de hematii, ţesuturile organismului nu
au suficient oxigen pentru activitatea lor. Această boală se numeşte anemie.
Anemia vă poate face să vă simţiţi slăbit şi obosit. Alte simptome ale anemiei sunt ameţeala,
frisoanele, respiraţie accelerată. Menţionaţi-i aceste simptome medicului dvs.
Medicul va verifica numărul de hematii din sânge deseori, pe durata tratamentului. Dacă acest
număr e prea scăzut, aţi putea necesita o transfuzie de sânge pentru a-l creşte.
Iată ce puteţi face pentru a vă simţi mai bine dacă suferiţi de anemie:
􀂾 Odihniţi-vă suficient. Dormiţi mai mult noaptea şi aţipiţi de mai multe ori în timpul zilei
dacă puteţi.
􀂾 Limitaţi-vă activităţile. Faceţi doar ceea ce este mai important pentru dvs.
􀂾 Nu vă temeţi să cereţi ajutor atunci când aveţi nevoie. Apelaţi la prietenii şi familia dvs
pentru a vă ajuta la îngrijirea copiilor, cumpărături, munca prin casă sau şofat.
􀂾 Urmaţi o dietă echilibrată.
8
􀂾 Atunci când vă ridicaţi în picioare sau din pat, faceţi acest lucru cât mai încet pentru a
evita ameţeala.
Infecţiile
Chimioterapia vă poate predispune la infecţii. Acest lucru este cauzat de faptul că majoritatea
citostaticelor afectează măduva spinării şi îi scad capacitatea de a produce leucocitele din sânge,
acestea fiind celulele care luptă împotriva multor tipuri de infecţii. O infecţie poate debuta în
orice parte a corpului, inclusiv cavitatea bucală, piele, plămâni, tractul urinar, rect şi tractul
reproducător.
Medicul dvs va verifica numărul leucocitelor din sânge deseori în timpul tratamentului.
Medicul ar putea adăuga în tratamentul dvs factori de stimulare a producerii acestor celule pentru
a evita scăderea prea drastică a acestui număr. În ciuda acestei măsuri de prevenire, numărul
leucocitelor poate scădea în continuare. Dacă acest lucru se întâmplă, medicul poate amâna
următorul tratament sau vă poate administra o doză mai mică de medicamente decât cea normală
pentru o perioadă.
Când numărul de leucocite este mai mic decât normal, este foarte important să încercaţi să
preveniţi infecţiile prin următoarele măsuri:
􀂾 Spălaţi-vă pe mâini cât de des posibil de-a lungul zilei. Spălaţi-vă foarte bine înainte de a
mânca şi înainte şi după ce folosiţi toaleta.
􀂾 Spălaţi-vă zona rectală într-un mod delicat, dar atent după fiecare folosire a toaletei.
Cereţi sfaturi asistentei sau medicului dvs dacă această zonă devine iritată sau dacă
suferiţi de hemoroizi. Întrebaţi-vă medicul dacă vă este permis să folosiţi unguente sau
supozitoare.
􀂾 Păstraţi distanţa faţă de persoane ce suferă de boli molipsitoare ca răceli, gripă, rujeolă,
varicelă. Încercaţi de asemenea să evitaţi aglomerările.
􀂾 Păstraţi distanţa faţă de copiii care au fost imunizaţi recent prin vaccinuri împotriva
poliomielitei, varicelei, oreionului, rubeolei.
􀂾 Nu vă tăiaţi sau rupeţi cuticulele.
􀂾 Aveţi grijă să nu vă tăiaţi sau să vă zgâriaţi când folosiţi foarfeci, ace sau cuţite.
􀂾 Folosiţi un aparat de ras electric în locul unuia obişnuit pentru a preveni tăieturile.
􀂾 Folosiţi o periuţă de dinţi moale pentru a nu vă răni gingiile.
􀂾 Nu vă iritaţi acneea.
􀂾 Faceţi băi şi duşuri călduţe, nu fierbinţi, în fiecare zi. Uscaţi-vă pielea cu gesturi delicate,
prin tamponare, nu vă frecaţi pielea cu prosopul.
􀂾 Folosiţi loţiuni sau uleiuri pentru a vă înmuia pielea şi a o vindeca atunci când se usucă şi
se crapă.
􀂾 Spălaţi imediat tăieturile şi zgârieturile cu apă călduţă, săpun şi antiseptice.
􀂾 Folosiţi mănuşi pentru protecţie când faceţi munca din grădină sau când faceţi curăţenie
în casă sau curăţaţi resturile animalelor sau ale copiilor mici.
􀂾 Nu vă faceţi imunizări decât după ce verificaţi dacă sunt permise, întrebându-l pe medicul
dvs.
Majoritatea infecţiilor sunt produse de bacteriile existente în mod normal pe piele, în intestine
sau în tractul genital. În unele cazuri, cauza infecţiei poate fi necunoscută. Când numărul de
leucocite este scăzut, organismul dvs poate deveni incapabil să lupte cu infecţia. Observaţi
semnele unei eventuale infecţii şi verificaţi-vă trupul după semnele acesteia, acordând atenţie
deosebită ochilor, nasului, gurii şi zonei genitale şi rectale. Simptomele infecţiei sunt:
􀂾 Febră peste 37 grade Celsius.
􀂾 Frisoane.
􀂾 Transpiraţii.
􀂾 Diaree. (Aceasta poate fi un efect advers al chimioterapiei)
9
􀂾 Senzaţie de arsură la urinare.
􀂾 Tuse severă sau dureri de gât.
􀂾 Secreţii vaginale anormale sau mâncărimi.
􀂾 Roşeaţă, umflare mai ales în jurul unei răni, a unei zone ce ustură, a unui coş sau în jurul
cateterului intravenos.
Spuneţi-i medicului dvs despre simptomele pe care le aveţi. Acest lucru este deosebit de
important când numărul de leucocite este scăzut. Dacă aveţi febră, nu luaţi aspirină,
acetaminofen sau orice alt medicament pentru a vă scădea temperatura, fără să îl întrebaţi pe
medic dacă este permis.
Probleme în coagularea sângelui
Citostaticele pot afecta capacitatea măduvei spinării de a produce plachete sanguine, celulele
care ajută la oprirea sângerării prin coagularea sângelui. Dacă sângele nu are suficiente plachete,
puteţi sângera sau puteţi forma echimoze mai uşor decât în mod normal, chiar şi în urma unei răni
uşoare.
Informaţi-vă medicul dacă aveţi echimoze sau mici pete roşii sub piele, urină roşiatică sau roz,
fecale negre sau cu sânge. Informaţi-l şi în cazul sângerărilor gingiilor sau ale nasului. Medicul va
verifica numărul plachetelor sanguine deseori, în timpul tratamentului cu chimioterapice. Dacă
numărul scade prea mult, vi se va face o transfuzie pentru a-l readuce aproape de normal.
Iată câteva metode prin care puteţi evita problemele cauzate de scăderea numărului plachetelor:
􀂾 Nu luaţi nici un medicament înainte de a întreba medicul sau asistenta, inclusiv aspirină
sau antialgice ce nu conţin aspirină, acetaminofen, ibuprofen sau orice alt medicament ce
poate fi cumpărat fără reţetă. Aceste medicamente pot afecta funcţiile plachetelor.
􀂾 Nu consumaţi băuturi alcoolice decât dacă medicul vă spune că este permis.
􀂾 Folosiţi o periuţă de dinţi foarte moale.
􀂾 Curăţaţi-vă nasul suflând uşor într-un şerveţel moale.
􀂾 Aveţi grijă să nu vă tăiaţi sau să vă înţepaţi când folosiţi foarfeci, ace, cuţite sau alte
unelte.
􀂾 Aveţi grijă să nu vă accidentaţi prin ardere când călcaţi sau când gătiţi şi folosiţi o
mănuşă de bucătărie când umblaţi la cuptor.
􀂾 Evitaţi sporturile ce implică contact direct sau alte activităţi care ar putea să vă rănească.
Probleme ale cavităţii orale, gingiilor şi faringelui
Este important să vă îngrijiţi cavitatea orală în timpul chimioterapiei. Citostaticele pot cauza
usturimi la nivelul cavităţii orale şi al faringelui şi pot usca, irita şi produce sângerări la nivelul
mucoaselor. Pe lângă faptul că sunt dureroase, aceste leziuni în cavitatea bucală se pot infecta din
cauza multitudinii de germeni care există aici. Datorită faptului că este greu să acţionăm
împotriva infecţiilor în timpul chimioterapiei, lucru care poate duce la probleme serioase, este
important să le prevenim pe cât posibil.
􀂾 Pe cât posibil, mergeţi la dentist înainte de a începe chimioterapia, cu scopul de a vă
curăţa dinţii şi de a vă îngriji eventuale probleme precum cariile, abcesele, afecţiunile
gingivale, sau pentru a vă modifica protezele neadaptate. Rugaţi-l pe dentist să vă explice
cum să vă periaţi dinţii cât mai eficient şi cum să folosiţi mătasea dentară în timpul
chimioterapiei. Chimioterapia poate favoriza apariţia cariilor, de aceea medicul dentist vă
poate sugera să folosiţi o apă de gură sau un gel cu fluor zilnic pentru a le preveni.
􀂾 Periaţi-vă dinţii şi gingiile după fiecare masă. Folosiţi o periuţă de dinţi cu perii moi care
nu produce leziuni. Perierea prea brutală poate produce leziuni ale ţesuturilor moi.
Rugaţi-l pe medicul curant, asistenta medicală sau pe dentist să vă sugereze un anumit tip
de pastă de dinţi sau periuţă de dinţi în cazul în care gingiile dvs sunt sensibile.
􀂾 Curăţaţi bine periuţa de dinţi după fiecare folosire şi păstraţi-o într-un loc uscat.
10
􀂾 Evitaţi apele de gură care conţin o cantitate mare de sare sau alcool. Întrebaţi medicul sau
asistenta ce tip de apă de gură puteţi folosi.
Dacă aveţi inflamaţii în cavitatea orală, aveţi grijă să contactaţi imediat medicul sau asistenta
pentru a le trata. Dacă acestea sunt dureroase sau nu puteţi mânca din cauza lor, încercaţi
următoarele sugestii:
􀂾 Întrebaţi medicul dacă există vreun medicament pe care îl puteţi aplica direct pe
inflamaţie sau dacă există un produs farmaceutic care vă poate reduce durerea.
􀂾 Consumaţi alimente reci sau la temperatura camerei. Alimentele fierbinţi sau calde pot să
vă irite mucoasa dureroasă şi faringele. Consumaţi alimente moi precum îngheţata,
milkshake-uri, mâncare pentru copii, fructe moi precum banane şi suc de mere, piure de
cartofi, cereale preparate, ouă fierte moi sau omletă, brânză de vacă, brânză cu
macaroane, budincă şi gelatină. Puteţi pasira mâncarea gătită în blender pentru a o face
mai uşor de consumat.
􀂾 Evitaţi alimentele iritante şi acide precum sucul de roşii, citricele sau sucul de fructe
(portocale, grepfruit sau lămâie), alimentele condimentate, cele dure şi uscate precum
legume crude şi pâinea prăjită.
Dacă uscăciunea gurii vă deranjează în deglutiţie încercaţi aceste sfaturi:
􀂾 Întrebaţi-l pe medic dacă ar trebui să folosiţi substituenţi ai salivei pentru a vă umecta
mucoasa bucală.
􀂾 Consumaţi multe lichide, sugeţi bucăţi de gheaţă, drajeuri fără zahăr. Puteţi consuma şi
gumă de mestecat fără zahăr.
􀂾 Înmuiaţi alimentele uscate cu margarină, unt, sosuri, supă de carne.
􀂾 Înmuiaţi alimentele crocante, uscate în lichide.
􀂾 Consumaţi alimente moi sau pasirate ca cele enumerate mai sus.
􀂾 Folosiţi balsam de buze dacă acestea sunt uscate.
Diareea
Atunci când chimioterapia afectează celulele intestinale apare diareea. Dacă aceasta se menţine
mai mult de 24 de ore sau dacă aveţi crampe şi dureri ce însoţesc diareea, sunaţi-vă medicul. În
cazuri severe, medicul vă poate prescrie un antidiareic. Cu toate acestea, n-ar trebui să vă
administraţi singur medicamente antidiareice.
De asemenea, puteţi încerca aceste idei care vă ajută să vă controlaţi diareea:
􀂾 Consumaţi cantităţi mici de alimente, dar mâncaţi mai des.
􀂾 Evitaţi mâncărurile cu fibre care pot produce diaree sau crampe. Alimentele cu cantitate
mare de fibre sunt: pâinea intermediară sau cerealele, legumele crude, fasolea, nucile,
seminţele, popcorn şi fructele crude sau uscate.
􀂾 Consumaţi alimente cu conţinut scăzut de fibre precum pâinea albă, orez şi tăiţei,
cereale glazurate, banane coapte, fructe conservate sau preparate fără coajă, brânză de
vacă, iaurt, ouă, piure de cartofi sau cartofi copţi fără coajă, legume pasirate, carne de pui
sau curcan fără piele şi peşte.
􀂾 Evitaţi cafeaua, ceaiul, alcoolul şi dulciurile. Nu consumaţi alimente prăjite, grase sau
foarte condimentate care sunt iritante şi pot produce diaree sau crampe.
􀂾 Evitaţi laptele sau produsele lactate care pot înrăutăţi diareea.
􀂾 Dacă medicul nu v-a sugerat altceva, consumaţi alimente bogate în potasiu deoarece
diareea poate produce pierderi mari de minerale. Bananele, portocalele, cartofii,
nectarul de piersici şi caise sunt surse importante de potasiu.
􀂾 Consumaţi multe lichide pentru a le înlocui pe cele pe care le pierdeţi prin diaree precum
suc de mere, apă, ceai slab, supă strecurată, bere de ghimbir. Consumaţi-le încet şi
asiguraţi-vă că sunt la temperatura camerei. Lăsaţi băuturile carbogazoase să îşi piardă
dioxidul de carbon înainte să le beţi.
11
􀂾 Dacă diareea este severă, este important să vă anunţaţi medicul. Întrebaţi-l pe medicul
dvs dacă ar trebui să urmaţi o dietă exclusiv lichidă pentru a permite intestinelor să se
refacă. Dacă vă simţiţi mai bine, puteţi încerca să consumaţi alimentele cu conţinut scăzut
de fibre, amintite anterior. O dietă bazată pe lichide nu vă oferă toţi nutrienţii necesari,
deci n-ar trebui să o urmaţi mai mult de 3-5 zile.
􀂾 Dacă diareea este foarte severă, puteţi necesita perfuzie, pentru a vă înlocui apa şi
nutrienţii pierduţi.
Constipaţia
Unele persoane care urmează chimioterapia suferă de constipaţie din cauza medicaţiei prescrise.
Alţii suferă de constipaţie din cauza unei activităţi scăzute sau hranei mai reduse decât de obicei.
Spuneţi-i medicului dacă nu aveţi scaun mai mult de o zi sau două. Puteţi necesita prescrierea
unui laxativ, a unui medicament pentru micşorarea consistenţei conţinutului intestinal sau a unei
spălături intestinale, dar nu le folosiţi înainte de a discuta cu medicul, mai ales dacă aveţi o
concentraţie scăzută de leucocite în sânge.
De asemenea, puteţi încerca următoarele sugestii:
􀂾 Consumaţi multe lichide pentru a favoriza scaunele. Alimentele călduţe sau fierbinţi au
un efect pozitiv.
􀂾 Alimentele bogate în fibre printre care pâinea integrală şi cerealele, legumele crude sau
preparate, fructele crude sau uscate, nucile şi popcorn-ul.
􀂾 Faceţi exerciţii fizice, fie ieşind la o plimbare care vă poate ajuta, fie prin exerciţii mai
complexe. Aveţi grijă să discutaţi cu medicul înainte de a începe aceste activităţi.
Efecte asupra musculaturii şi sistemului nervos
Sistemul nervos controlează aproape toate organele şi ţesuturile. Deci nu este surprinzător faptul
că chimioterapia afectează celulele sistemului nervos determinând o întreagă serie de efecte
secundare. De exemplu, anumite medicamente pot produce neuropatii periferice, boli care vă pot
face să simţiţi tremurături, arsuri, slăbiciune, amorţeli ale mâinilor şi/sau picioarelor. Alte
simptome în cadrul acestor afecţiuni sunt: pierderea echilibrului, dificultate în a ridica obiecte şi
în închiderea nasturilor, probleme de mers, dureri ale maxilarelor, pierderea auzului, dureri
stomacale şi constipaţie. De asemenea, unele medicamente anticancer pot afecta musculatura
producând slăbiciune, oboseală, inflamaţii.
În anumite cazuri, afecţiunile nervoase şi musculare, deşi sunt deranjante, nu sunt serioase. În alte
cazuri, simptomele nervoase şi musculare pot indica probleme serioase care necesită îngrijire
medicală. Aveţi grijă să-i spuneţi medicului despre orice simptom nervos sau muscular.
Precauţia şi moderaţia vă pot ajuta să înfruntaţi problemele musculare şi nervoase. De exemplu,
dacă degetele vă amorţesc, aveţi grijă când folosiţi obiecte ascuţite, fierbinţi, sau periculoase în
orice fel. Dacă simţul echilibrului sau tonusul muscular vă este afectat, evitaţi căzăturile
deplasându-vă cu atenţie, folosind cârje când urcaţi sau coborâţi scările şi întindeţi carpete în baie
sau la duş. Nu purtaţi papuci alunecoşi.
Efecte asupra pielii şi unghiilor
Puteţi avea probleme minore cu pielea în timpul chimioterapiei. Posibilele efecte adverse sunt
roşeaţa, mâncărimile, descuamarea, uscarea pielii şi acneea. Unghiile vi se pot înnegri, pot deveni
casante sau se pot crăpa. De asemenea, pot prezenta linii verticale sau benzi.
Veţi putea să vă ocupaţi de majoritatea problemelor de acest tip singuri. Dacă suferiţi de acnee,
încercaţi să vă menţineţi tenul curat şi uscat şi folosiţi cremele şi săpunurile speciale. Pentru
mâncărime, aplicaţi pudră mentolată. Aplicaţi creme şi loţiuni cât timp pielea e încă umedă şi
evitaţi folosirea parfumului, a apei de colonie sau a aftershave-ului care conţin alcool. Puteţi să vă
întăriţi unghiile cu diferite remedii, dar aveţi grijă la semnele de înrăutăţire a problemei, deorece
aceste produse pot fi iritante la unele persoane. Protejaţi-vă unghiile purtând mănuşi atunci când
12
spălaţi vase, când lucraţi în grădină sau faceţi alte activităţi în casă. Dacă tratamantele nu sunt
eficiente consultaţi-vă medicul, mai ales dacă aveţi dureri, roşeaţă sau schimbări în jurul
cuticulelor.
Anumite citostatice, când sunt administrate intravenos, pot produce o pigmentare mai închisă a
pielii de-a lungul venei. Unele persoane folosesc fond de ten pentru a ascunde zona, dar acest
lucru este dificil atunci când mai multe vene sunt afectate, cazul cel mai frecvent. Zona
pigmentată de obicei îşi recapătă culoarea normală de la sine, după câteva luni de la tratament.
Expunerea la soare poate amplifica efectele unor Citostaticele asupra pielii. Întrebaţi-l pe medic
dacă puteţi folosi anumite loţiuni cu factor de protecţie solară 15 pentru a vă proteja de efectele
solare. El vă poate sugera să evitaţi expunerea directă la soare sau să folosiţi un anumit produs,
cum ar fi oxidul de zinc care blochează complet acţiunea razelor solare. Cămăşile cu mâneci
lungi, pălăriile şi pantalonii pot de asemenea să blocheze acţiunea razelor solare.
Unele persoane care au urmat un tratament radioterapic suferă de „radiation recall” în timpul
tratamentului chimioterapic. În timpul sau imediat după chimioterapie, pielea de pe zona care a
fost tratată prin radioterapie devine roşie, nuanţele pot varia de la foarte deschis până la foarte
puternic şi în această zonă pacientul poate avea senzaţii de arsură sau mâncărimi. Această reacţie
poate dura de la câteva ore la câteva zile. Puteţi alina senzaţia aceasta aplicând o compresă
răcoroasă, umedă peste zona afectată. Aceste simptome trebuie menţionate medicului sau
asistentei.
Majoritatea problemelor de piele nu sunt grave, dar unele dintre ele necesită îngrijire imediată. De
exemplu, anumite medicamente administrate intravenos pot determina o afectare gravă şi
permanentă a ţesuturilor adiacente dacă sunt transvazate din vena în care au fost administrate.
Spuneţi-i imediat asistentei sau medicului dacă simţiţi dureri la administrarea intravenoasă a
medicamentelor. Aceste simptome nu demonstrează neapărat existenţa unei probleme, dar cauza
lor trebuie imediat verificată. Trebuie să vă informaţi, de asemenea, medicul sau asistenta imediat
dacă aveţi mâncărimi, dacă apare o erupţie sau o leziune pe piele sau dacă aveţi probleme de
respiraţie. Aceste simptome pot semnifica faptul că aveţi o reacţie alergică ce trebuie tratată
imediat.
Efecte adverse asupra rinichilor şi a vezicii urinare
Unele citostatice pot irita vezica urinară sau pot afecta permanent sau temporar rinichii.
Întrebaţi-l pe medicul dvs dacă medicamentele care vă sunt administrate fac parte din această
categorie şi anunţaţi-l dacă aveţi orice simptom care ar indica un astfel de efect advers. Semnele
ce trebuie urmărite sunt:
􀂾 Senzaţie de arsură sau durere în timpul urinării
􀂾 Urinare frecventă
􀂾 Senzaţia că trebuie să urinaţi imediat.
􀂾 Urină de culoare roşiatică sau cu sânge.
􀂾 Febră
􀂾 Frisoane
În general, este o idee bună să beţi multe lichide pentru a asigura un debit urinar normal şi pentru
a preveni problemele. Acest lucru este deosebit de important dacă medicamentele ce vă sunt
administrate fac parte din categoria celor care afectează rinichii şi vezica urinară. Apa, sucurile,
cafeaua, ceaiul, supele, băuturile răcoritoare, supa de carne, îngheţata şi gelatina sunt considerate
lichide. Medicul vă va spune dacă trebuie să creşteţi cantitatea zilnică de lichide. Trebuie să ştiţi
că unele citostatice pot schimba culoarea urinii (portocalie, roşie sau galbenă) sau pot determina
un miros puternic sau asemănător cu al medicamentelor. Pentru o scurtă perioadă poate fi afectată
şi culoarea şi mirosul spermei. Întrebaţi-l pe medic dacă medicamentele dvs au acest efect.
Sindromul asemănător gripei
13
Unele persoane suferă de simptome asemănătoare celor cauzate de gripă de la câteva ore până la
câteva zile după chimioterapie. Aceste simptome: dureri musculare, cefalee, senzaţie de
oboseală, greaţă, febră uşoară, frisoane şi apetit scăzut pot dura una până la trei zile. Aceste
simptome pot fi cauzate şi de o infecţie sau de cancer, deci este important să verificaţi cu ajutorul
medicului dvs dacă este într-adevăr vorba despre acest sindrom.
Retenţia de lichide
Organismul dvs poate reţine fluide în timpul chimioterapiei. Acest lucru poate fi cauzat de
schimbările hormonale ce sunt provocate de acest tratament, de efectul medicamentelor sau de
cancer. Informaţi-l pe medic sau pe asistentă dacă observaţi o umflare a feţei, mâinilor,
picioarelor sau a abdomenului. Vi s-ar putea indica să evitaţi sarea şi alimentele cu un conţinut
crescut de sodiu. Dacă problema este gravă, medicul vă poate prescrie diuretice, medicamente ce
ajută organismul dvs să elimine fluidele în exces. Nu vă administraţi singur diuretice fără a-l
întreba pe medic.
Efecte fizice şi psihice asupra vieţii sexuale
Chimioterapia poate afecta uneori organele genitale şi funcţionarea lor atât în cazul femeilor cât şi
al bărbaţilor. Aceste efecte secundare depind de medicamentele administrate, de vârstă şi de
starea generală de sănătate.
Bărbaţi
Chimioterapicele pot scădea numărul de spermatozoizi, le pot scădea mobilitatea, sau pot
determina apariţia unor spermatozoizi anormali. Aceste schimbări pot duce la sterilitate, care
poate fi temporară sau permanentă. Sterilitatea afectează capacitatea unui bărbat de a concepe un
copil, dar nu îi afectează abilitatea de a avea relaţii sexuale. Deoarece sterilitatea poate fi
permanentă, este important să discutaţi acest subiect cu medicul dvs înainte de începerea
tratmentului. Dacă doriţi, puteţi salva sperma într-o bancă de spermă, aceasta fiind îngheţată
pentru a putea fi folosită peste o perioadă îndelungată de timp.
Bărbaţii cărora li se administrează chimioterapice trebuie să folosească o metodă eficientă de
contracepţie pentru că chimioterapia are efecte negative asupra cromozomilor. Întrebaţi-l pe
medic când este depăşit acest risc.
Femei
Ccitostaticele pot afecta ovarele şi pot determina reducerea cantităţii de hormoni pe care acestea
le produc. Din această cauză, unele femei observă că ciclurile menstruale devin neregulate sau
menstrele nu se mai produc în timpul tratamentului.
Efectele hormonale ale chimioterapiei pot cauza simptome asemănătoare menopauzei ca bufeuri,
mâncărimi, senzaţie de arsură sau uscarea ţesuturilor vaginale. Aceste schimbări ce survin în
ţesuturile vaginale pot cauza discomfort în timpul actului sexual, dar pot fi ameliorate prin
folosirea unui lubrifiant vaginal pe bază de apă. Aceste efecte pot creşte susceptibilitatea pentru
infecţii. Pentru a preveni infectarea, evitaţi lubrifianţii pe bază de ulei, purtaţi lenjerie intimă din
bumbac cu o căptuşeală din bumbac ce perminte trecerea aerului, nu purtaţi lenjerie strâmtă sau
colanţi. Medicul vă poate prescrie un unguent vaginal sau un supozitor pentru a reduce riscul de
infecţie. Dacă aparea vreo infecţie, aceasta trebuie tratată imediat.
Afectarea ovarelor poate determina sterilitate, adică imposibilitatea de a rămâne gravidă. În unele
cazuri sterrilitatea e temporară, în altele permanentă. Sterilitatea şi perioada ei de manifestare
depinde de mulţi factori, de tipul de medicament, de doza administrată şi de vârsta femeii.
Graviditatea e posibilă în timpul chimioterapiei, dar nu se recomandată pentru că unele citostatice
pot determina malformaţii. Medicii sfătuiesc femeile în perioade fertile, adică de la pubertate
până la menopauză să folosească metode anticoncepţionale în timpul tratamentului.
Dacă o femeie este gravidă atunci când cancerul este descoperit este posibil să se amâne
chimioterapia până după naştere. Pentru o femeie care necesită tratament urgent medicul poate
14
sugera începerea chimioterapiei după a 12-a saptămână de sarcină, când fătul nu mai este supus
unui risc atât de mare. În unele cazuri poate fi luată în considerare chiar întreruperea sarcinii.
Sexualitatea
Atitudinile şi sentimentele sexuale variază în funcţie de persoană in timpul chimiterapiei. Unele
persoane se simt mai apropiate de partenerii lor şi au dorinţe sexuale accentuate. Alţii nu observă
nici o schimbare în dorinţa sexuală şi în nivelul de energie. Alţii observă o scădere a interesului
pentru sexulalitate din cauza stresului emoţional şi fizic produs de cancer şi chimioterapie. Stresul
poate include îngrijorarea asupra schimbărilor aspectului exterior, anxietate produsă de sănătate,
familie şi situaţia materială; pot apărea efecte adverse : ca oboseala şi schimbările hormonale.
Relaţia sexuală poate fi afectată şi de temerile partenerului. Unii pot fi preocupaţi de faptul ca
inutilitatea fizică poate dăuna persoanei suferinde; alţii se pot teme că se pot molipsi de cancer
sau pot fi afectaţi de medicamente. Multe dintre aceste temeri pot fi clarificate discutând. Atât dvs
cât şi partenerul puteţi discuta aceste probleme cu asistenta medicală, medicul sau cu un alt
consilier care vă pot oferi informaţiile necesare.
Dvs şi partnerul trebuie să încercaţi să vă împărtăşiţi sentimentele. Dacă este dificil să discutaţi
despre cancer, sex sau despre amândouă, puteţi apela la ajutorul unui consilier.
Persoanele care vă pot ajuta sunt psihiatrii, psihologii, asistenţii sociali, consilieri maritali,
psihosexologi şi membrii ai clerului.
Dacă aveaţi o viaţă sexuală normală inainte de tratament veţi simţi aceeiaşi plăcere şi în timpul
tratamentului. Puteţi descoperi că intimitatea capătă o nouă semnificaţie. Pot deveni mai
importante îmbrăţişările, atingerile şi mângâierile decât actul sexual în sine. Amintiţi-vă că ceea
ce era adevărat inaintea chimioterapiei rămâne la fel de important: nu există o modalitate corectă
de a vă exprima sexualitatea, depinde de dvs şi de partenerul dvs să descoperiţi ce este plăcut şi
satisfăcător pentru amândoi.
Alimentaţia în timpul chimioterapiei
Este foarte important să vă alimentaţi cât mai corect în timpul tratamentului. Persoanele care se
alimentează corect pot lupta mai uşor împotriva efctelor adverse şi infecţiilor. De asemenea
organismul lor poate crea ţesut sănătos, mai rapid. Alimentaţia corectă în timpul chimioterapiei
înseamnă alegerea unei diete echilibrate care conţine toţi nutrienţii. O bună modalitate de a urma
acest sfat este includerea în dietă a unor alimente din fiecare din aceste grupe: fructe şi legume,
peşte şi carne, cereale şi pâine, produse lactate. Alimentaţia corectă înseamnă de asemenea o
dietă sufient de bogată în calorii pentru a vă menţine greutatea şi mai important, suficient de
bogată în proteine pentru e reface pielea, părul, muşchii şi organele.
Este necesar să beţi mai multe lichide pentru a vă proteja rinichii şi vezica urinară.
Ce se întâmplă dacă n-am poftă de mâncare?
Chiar dacă ştiţi că este important să mâncaţi suficient, sunt zile în care simţiti că nu puteţi. Acest
lucru poate fi cauzat de efectele adverse ale chimioterapiei ca greaţa sau inflamaţiile cavităţii
bucale sau ale faringelui care fac alimentaţia dureroasă sau dificilă. Puteţi pierde pofta de
mâncare dacă sunteţi deprimaţi sau obosiţi. Dacă suferiţi de aceste efecte adverse consultaţi
medicul.
Dacă nu aveţi poftă de mâncare încercaţi aceste sugestii:
􀂾 Mâncaţi de mai multe ori pe parcursul zilei, în porţii mici; nu este nevoie să mâncaţi trei
mese regulate în fiecare zi.
􀂾 Încercaţi o dietă cât mai variată cu noi reţete de mâncare.
􀂾 Atunci când e posibil faceţi o plimbare înaintea orei de masă, acest lucru vă va creşte
pofta de mâncare.
􀂾 Încercaţi să schimbaţi rutina mesei. De ex mâncaţi la lumina lumânărilor sau în alt loc.
15
􀂾 Mâncaţi cu prieteni sau membrii ai familiei, când sunteţi singuri ascultaţi radio, sau
urmăriţi TV.
􀂾 Dacă locuiţi singur puteţi apela la un program prin care vi se livrează mâncarea.
Pot consuma băuturi alcoolice?
Cantităţile mici de alcool vă pot ajuta să vă relaxaţi şi vă pot mări apetitul. Pe de altă parte
alcoolul poate interacţiona cu unele medicamente, reducându-le eficacitatea sau agravând efectele
secundare. Din acest motiv unele persoane trebuie să consume mai puţin alcool sau să îl evite
complet în timpul chimioterapiei. Întrbaţi-l pe medic dacă puteţi consuma bere, vin sau alte
băuturi alcoolice.
Trebuie să iau vitamine şi suplimente minerale?
Nu există un răspuns sigur la această întrebare, dar este clar că nici o dietă sau un plan nutriţional
nu va vindeca cancerul, iar suplimentele minerale şi vitaminele nu sunt un substitut al îngrijirii
medicale. Este bine să aveţi consimţământul medicului pentru aceste suplimente.
Discutaţi cu medicul şi asistenta medicală
Unii oameni care suferă de cancer doresc să ştie fiecare detaliu despre acestă afecţiune a lor şi
modul de tratament. Alţii preferă doar informaţii generale. Dv alegeţi cât de multe informaţii
doriţi să primiţi, dar sunt anumite întrebări pe care orice bolnav de cancer ar trebui să le pună.
Acestea includ:
􀂾 La ce îmi foloseşte chimioterapia?
􀂾 Care sunt beneficiile chimioterapiei?
􀂾 Care sunt riscurile chimioterapiei?
􀂾 Ce medicament sau medicamente mi se vor administra?
􀂾 Cum vor fi administrate medicamentele?
􀂾 Unde mi se va face tratamentul?
􀂾 Cât va dura tratamentul?
􀂾 Care sunt posibilele reacţii adverse?
􀂾 Sunt anumite efecte adverse pe care ar trebui să le raportez?
􀂾 Mai sunt şi alte posibilităţi de tratament pentru tipul meu de cancer?
Această listă mai poate fi continuată. Întotdeauna ar trebui să discutaţi cu medicul, asistenta
medicală şi farmacistul întrebările pe care doriţi să le clarificaţi. Dacă nu înţelegeţi răspunsurile
lor, întrebaţi, până sunteţi mulţumit de răspuns. Amintiţi-vă că atunci când se vorbeşte de cancer
şi de tratamentul pentru cancer nu există „întrebări prosteşti”. Pentru a fi siguri că vi se răspunde
la toate întrebările, aţi putea face chiar o listă cu toate întrebările pe care le aveţi de pus. Alţii au
chiar o listă pe care îşi notează permanent orice întrebare le vine în minte.
Pentru a vă putea aminti ce anume v-a răspuns medicul puteţi chiar să vă notaţi în timpul
consultaţiei. Nu vă sfiiţi să-l rugaţi pe medic să vorbească mai rar pentru a avea timp să vă notaţi.
Puteţi să-l întrebaţi, dacă nu aveţi posibilitatea să înregistraţi audio sedinţa. În acest fel, puteţi să
ascultaţi consultaţia de câte ori doriţi. Anumiţi medici acceptă această idee, alţii nu. De aceea e
bine să cereţi acordul medicului. O altă metodă de a vă aduce aminte de ceea ce a spus medicul
este să veniţi la consultaţie împreună cu un membru al familiei, care să stea lângă dvs în timpul
şedinţei. Această persoană vă poate ajuta, notând răspunsurile medicului în legătură cu anumite
subiecte, şi să vă informeze după ce şedinţa s-a sfârşit.
Chimioterapia şi sentimentele dvs
16
Chimioterapia poate aduce schimbări majore în viaţa unui om. Poate afecta sănătatea la modul
general, afectează programul de zi cu zi şi relaţiile personale. Fără îndoială că mulţi oameni se
tem, prezintă anxietate, furie sau sunt depresivi la un moment dat în timpul chimioerapiei.
Aceste sentimente sunt normale şi de înţeles, dar pot fi de asemenea deranjante. Din fericire,
există căi pentru a stopa aceste efecte adverse pe plan emoţional, la fel cum e posibil să scăpaţi de
efectele secundare ale chimioterapiei, asupra fizicului.
Cum pot obţine suportul de care am nevoie?
Sunt multe surse de suport de acest gen. Iată câteva dintre ele:
• Medicul şi asistenta medicală. Dacă aveţi întrebări sau alte temeri despre tratamentul
cancerului, discutaţi cu ei.
• Consiliere profesională. Sunt mai multe tipuri de consilieri care vă pot ajuta să vă
exprimaţi, să înţelegeţi şi să stopaţi emoţiile pe care tratamentul cancerului vi le poate
cauza. În funcţie de preferinţele şi necesităţile dvs, puteţi discuta cu psihiatrul,
psihologul, asistenţii sociali, sexologul sau membii ai clerului.
• Prietenii şi membrii familiei. Discuţiile cu prietenii şi membrii familiei vă pot ajuta foarte
mult. Uneori aceştia vă pot face să vă simţiţi mai bine aşa cum nimeni altcineva nu poate
să o facă. De asemenea, o să aflaţi că şi dvs trebuie să-i ajutaţi; atunci când ei nu vor să
se grăbească în a vă ajuta, dvs trebuie să faceţi primul pas.
Cum pot să-mi fac viaţa mai uşoară?
Sunt câteva chestiuni care vă pot ajuta în timpul chimioterapiei:
• Încercaţi să vă amintiţi tot timpul succesele tratamentului dvs. Acest lucru vă va ajuta să
vă păstraţi o atitudine pozitivă în zilele când nu vă merge bine.
• Amintiţi-vă că hrana sănătoasă este foarte importantă. Organismul dvs are nevoi de hrană
pentru refacerea ţesuturilor şi recăpătarea forţelor.
• Citiţi cât puteţi de mult despre boala dvs şi despre tratamentul ei. Acest lucru vă va face
să vă temeţi mai puţin de necunoscut şi să vă simţiţi mai sigură.
• Păstraţi un jurnal în timpul tratamentului. Înregistrarea activităţilor şi gândurilor vă va
face să vă înţelegeţi sentimentele pe care le aveţi în timpul tratamentului şi să vă notaţi
întrebările pe care le aveţi de pus medicului sau asistentei medicale. Puteţi să notaţi în
jurnal paşii pe care îi faceţi pentru a anihila efectele adverse şi cum funcţionează acesti
paşi. În acest fel, veţi putea să vă daţi seama ce anume este mai bine pentru dvs în cazul
acestor efecte.
• Stabiliţi-vă anumite scopuri, dar nu fiţi prea dură cu dvs. Se poate să nu mai aveţi aceiaşi
energie ca de obicei, deci încercaţi să vă odihniţi cât mai mult, să lăsaţi lucrurile mărunte
şi să faceţi numai lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru dvs.
• Încercaţi să aveţi noi hobbi-uri şi încercaţi noi activităţi. Faceţi sport dacă doriţi.
Folosindu-vă corpul, veţi avea o părere mai bună despre dvs, veţi scăpa de stres şi
tensiune, sau chiar de furie şi vă va creşte apetitul. Întrebaţi-vă medicul sau asistenta ce
exerciţii vă sunt indicate.
Cum pot scăpa de stres?
Puteţi folosi numeroase metode pentru a scăpa de stresul tratamentului de cancer. Tehnicile
descrise aici vă pot ajuta să vă relaxaţi. Încercaţi unele din aceste metode pentru a găsi pe cea sau
cele care vi se potrivesc cel mai bine. Puteţi să discutaţi şi cu medicul dvs înainte de a le folosi,
mai ales dacă aveţi probleme pulmonare.
• Tensiune musculară şi relaxare. Staţi întins pe pat. Respiraţi adânc şi încet. În timpul
respiraţiei anumiţi muşchi se încordează. Expiraţi, eliminaţi tensiunea şi relaxaţi-vă
corpul. Puteţi să încercaţi o alternativă la acestă metodă numită „relaxare progresivă”.
17
Începeţi cu degetele de la un picior, apoi progresiv incordaţi şi relaxaţi muşchii de la un
picior. Faceţi acelaşi lucru cu celălalt picior. Apoi încordaţi şi relaxaţi celelalte grupe
musculare ale corpului dvs, incluzând cele ale scalpului. Amintiţi-vă să vă ţineţi respiraţia
în timp ce încordaţi muşchii, şi să expiraţi atunci când îi relaxaţi.
• Respiraţie ritmică. Aşezaţi-vă într-o poziţie comodă şi relaxaţi-vă musculatura. Dacă
aveţi ochii deschişi concentraţi-vă asupra unui punct la distanţă. Dacă închideţi ochii
imaginaţi-vă un peisaj liniştitor, sau pur şi simplu limpeziţi-vă mintea şi concentraţi-vă
asupra respiraţiei. Inspiraţi şi expiraţi încet şi comod pe nas. Puteţi chiar să cronometraţi
respiraţia. Puteţi să faceţi acest lucru numai pentru câteva secunde sau chiar 10 minute.
Sfârşiţi-vă respiraţia ritmică numărând încet şi în gând până la 3.
• Feedback biologic. Prin această tehnică puteţi să vă controlaţi ritmul cardiac, tensiunea
arterială şi tensiunea musculară. Un aparat va sesiza atunci când sunteţi încordată şi vă va
anunţa într-un anume fel făcând un sunet sau aprinzând un led. Tot el vă va anunţa atunci
când sunteţi relaxată.
• Imaginaţia. Este o cale de a visa care vă foloseşte toate simţurile. Este făcută, în general
cu ochii închişi. Pentru început, respiraţi adânc şi relaxaţi-vă. Imaginaţi-vă o minge de
energie - poate ca o lumină albă - care se formează în interiorul organismului dvs. Când
puteţi „vedea” mingea de energie imaginaţi-vă că pe parcursul respiraţiilor puteţi să
mişcaţi mingea în partea organismului în care simţiţi durere, tensiune sau discomfort
precum greaţa. Când expiraţi, imaginaţi-vă aerul împingând mingea din corpul dvs, luând
cu ea şi durerea sau discomfortul. Aveţi grijă să respiraţi încet. Continuaţi să vă imaginaţi
mingea mişcându-se, prin dvs şi departe de dvs, de fiecare dată când inspiraţi şi expiraţi.
Puteţi vedea mingea mărindu-se de fiecare dată când îndepărtează durerea şi
discomfortul. La final, număraţi încet până la trei, respiraţi adânc, deschideţi ochii şi
spuneţi-vă”Mă simt relaxată!”
• Vizualizarea. Este o metodă asemănătoare cu imaginaţia. Puteţi să vizulizaţi o scenă prin
care organismul dvs luptă împotriva cancerului. Imaginaţia şi vizualizarea sunt două
metode care vă pot ajuta să eliminaţi stresul, să vă cresteţi capacitatea de a elimina stresul
şi să vă căpătaţi auto-controlul. Este foarte important să vă reamintiţi că aceste metode
nu pot lua locul tratamentului medical prescris de medicul dvs.
• Hipnoza. Hipnoza vă introduce într-o transă care vă ajută să eliminaţi discomfortul şi
anxietatea. Puteţi fi hipnotizat de o personană calificată sau vă puteţi hipnotiza chiar
singur. Daca vreţi să stiţi mai multe despre acest lucru puteţi să discutaţi cu asistenta care
vă poate recomanada pe cineva calificat.
• Distracţia. Vă puteţi distra oricând atunci când simţiţi că trebuie să scăpaţi de griji sau
discomfort. Încercaţi să vă uitaţi la Tv, să ascultaţi radio, să citiţi, să mergeţi la cinema
sau să lucraţi cu mâinile - să croşetaţi sau să faceţi puzzle, sau să pictaţi. Veţi fi surprinşi
cât de bine vă veţi simţi după ce faceţi aceste lucruri.
Glosar
Acest glosar recapitulează câţiva termeni folosiţi în această broşură. De asemenea, explică
unele cuvinte legate de chimioterapie care au fost menţionate şi pe care le puteţi auzi de la
asistenta sau medicul dvs.
Alopecia: Pierderea părului.
Anemie: Număr scăzut de hematii. Simptomele sale sunt oboseala, slăbiciunea şi respiraţiile dese
şi scurte.
Anorexia: Apetit scăzut.
18
Antiemetic: Un medicament ce previne şi controlează greaţa şi vărsăturile.
Benign: termen utilizat pentru a descrie o tumoare ce nu e canceroasă.
Cancer: Termen general folosit pentru mai mult de o sută de boli în care celule anormale se divid
haotic într-o tumoră malignă.
Cateter: Un tub subţire şi flexibil prin care fluidele pot fi introduse sau eliminate din organism.
Cateter venos central: Un tub special, subţire şi flexibil, plasat într-o venă de calibru mare.
Rămâne în interior atât timp cât e nevoie să se introducă şi extragă fluide.
Cercetări clinice: Studii medicale de cercetare realizate pe voluntari, fiecare studiu are scopul de a
răspunde întrebărilor ştiinţifice şi de a găsi o cale mai bună de a preveni sau trata cancerul.
Chimioterapie: Tratarea cancerului cu medicamente.
Cromozom: Corpusculi filiformi incluşi în nucleu, adică în porţiunea centrală a unei celule, care
transmit informaţia ereditară.
Chimioterapie combinată: Folosirea mai multor citostatice/medicamente în terapia cancerului.
Dispozitiv port: Un mic dispozitiv din material plastic sau metal plasat sub tegument şi ataşat
unui cateter venos central în interiorul organismului. Sângele şi fluidele pot pătrunde şi fi
eliminate din organism prin acest dispozitiv, utilizând un ac special.
Diuretice: Medicamente ce ajută organismul să elimine excesul de apă şi sare.
Factori de stimulare a producerii celulelor sanguine: Aceste substanţe ajută ţesutul ce formează
celulele sanguine să se refacă în urma efectelor chimio- şi radioterapiei. Aceste substanţe
stimulează inclusiv formarea de granulocite şi macrofage.
Gastrointestinal: Legat de tractul digestiv care include cavitatea orală, esofagul, stomacul şi
intestinele.
Hematii: Celule asigură necesarul de oxigen la nivelul ţesuturilor organismului.
Hemoleucogramă: Numărarea hematiilor, leucocitelor şi plachtelor sanguine.
Hormoni: Substanţe naturale, secretate de un organ care pot influenţa funcţiile altor organe din
organism.
Infuzie: Administrarea intravenoasă înceată şi prelungită a medicamentelor sau fluide.
Injecţie: Introducerea medicamentelor şi a fluidelor în organism cu ajutorul unui ac şi a unei
seringi.
Intraarterial: În interiorul unei artere.
Intracavitar: În interiorul unei cavităţi sau spaţiu, mai ales în abdomen, pelvis sau torace.
Intralezional: În interiorul zonei canceroase de la nivelul tegumentului.
Intramuscular: În interiorul unui muşchi.
Intratecal: În lichidul cefalo-rahidian.
Intravenos: În interiorul unei vene.
Leucocite: Celule sanguine care luptă împortiva infecţiilor.
Malign: Termen utilizat pentru a descrie o tumoare canceroasă.
Măduva hematogenă: Ţesut spongios conţinut de oase, unde se produc celulele sanguine.
Metastază: Extinderea celulelor canceroase de la locul tumorii iniţiale în alte părţi ale
organismului.
Neuropazie periferică: Afecţiune a sistemului nervos care în general începe cu mâinile sau
picioarele, cu simptome ca amorţeală, senzaţie de furnicături, arsură şi slăbiciune. Poate fi
cauzată de unele citostatice.
Per os: Administrare orală.
Radioterapie: Tratament anticancer folosind radiaţiile.
Remisie: Dispariţia completă sau parţială a semnelor şi simptomelor unor boli.
Stomatită: Răni la nivelul mucoasei bucale.
Subcutanat: Sub tegument (piele).
Terapie adjuvantă: citostaticele şi hormonii administraţi după operaţia chirurgicală sau după
radioterapie, pentru a ajuta la prevenirea cancerului.
19
Terapie biologică: Tratament folosit pentru stimularea şi restabilirea abilităţii sistemului imun
pentru a lupta împotriva infecţiilor şi bolilor. Se mai numeşte imunoterapie.
Tratament paliativ: Tratament folosit pentru a ameliora, nu neapărat de a vindeca, simptomele
cauzate de cancer; ajută pacienţii să trăiască mai confortabil.
Trombocite sau plachete sanguine: Celule sanguine specializate în hemostază.
Tumoră: O dezvoltare anormală a celulelor sau ţesuturilor. Tumorile pot fi benigne -
necanceroase sau maligne - canceroase.