Administrarea propolisului

Administrarea propolisului



Există două căi principale de administrare a propolisului: internă şi externă.

Calea de administrare "internă" semnifică faptul că propolisul pătrunde adânc în organism, până la nivelul oaselor, rinichilor, inimii şi creierului. Administrarea "internă" înseamnă nu numai administrarea orală sau prin nas (inhalaţii) a propolisului, dar de asemenea prin anus sau vulvă (ca în cazul supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin injecţii.

Administrarea "externă" semnifică faptul că propolisul este aplicat pe piele şi/sau "orificiile" superficiale: urechile şi ochii (sacul conjunctival).

Când propolisul este folosit ca protector al membranelor celulare, trebuie să înţelegem că este important să utilizăm câteva metode, "vehicule" pentru a atinge "ţintele": celulele, ţesuturile, organele, sistemele ce se află în dizarmonie.



Administrarea internă



Administrarea orală (pentru a fi înghiţit):

Ca lichid
1.Extract de propolis în apă

2.Tinctură:

3.Sirop (ca în siropul pentru tuse)


Tinctura de propolis


Mod de preparare:
la 100 g alcool de 80°-86°, se adaugă 20 g propolis întărit, ţinut în frigider. Alcoolul amestecat cu propolis se introduce într-un vas, se încălzeşte la 30°C-40°C şi se amestecă bine. Această procedură se repetă într-o săptămână de 6-7 ori După aceea se lasă să se aşeze şi se toarnă lichidul curat.



Bolile care le vindecă/ameliorează:
1. Toate bolile interne infecţioase care duc la stări febrile se tratează cu 30 picături pe zi.
2. La menopauză, timp de un an, 10 picături zilnic.
3. La inflamarea prostatei , zilnic 30 picături.
4. La hipertensiune, zilnic 30 picături, până la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor şi ficatului, zilnic de două ori câte 40 picături, puse într-un pahar cu 100 ml apă calda. Până la vindecare.
6. La angină, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicaţii, zilnic de două ori câte 40 picături, puse într-un pahar cu 200 ml apă caldă şi zilnic de mai multe ori, gargară.
7. În cazul ulcerului de stomac sau enterite, zilnic 40 picături puse în 100 ml lapte cald. Se bea pe stomacul gol.
8. Bătăturile, cheratitele se tratează astfel: înainte de culcare se îmbibă o bucata de vată în tinctura de propolis şi se aşează pe locul dureros, ziua se poate folosi alifia de propolis (Atenţie, cheratitele rămân încă dureroase zile întregi).
9. La afecţiunile pielii, daca pacientul suportă spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu tinctura de propolis. Afecţiunile dispar repede (în cazul când spirtul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat într-o cremă).
10. După bărbierit, ne spălăm pe faţă , în 100 ml apă caldă adăugam 40-50 picături de tinctură de propolis.
11. În cazul TBC pulmonar, de trei ori pe zi câte 30 picături intern, şi săptămânal, de două ori se fac inhalaţii cu 100 picături de tinctură de propolis la litru de apă fierbinte.
12. Omul beat se poate trezi din beţie daca ia 50 picături tinctură de propolis în 100 ml apa rece.
13. În boli micotice între degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura de propolis.
14. La dureri de stomac, se recomandă 50 picături tinctură de propolis în 100 ml apa. Durerile dispar repede. Compoziţia este recomandată şi în cazul parazitozelor intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
15. La durerile de măsele, se pune o vată îmbibată cu tinctura de propolis (propolisul curat pus pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată alină durerea şi împiedică infecţia).
16. În cazul rănilor vechi, se spală rana cu extracţie de lipan, apoi se unge de mai multe ori cu tinctură de propolis. După o perioadă scurtă, edemele şi durerile dispar.
17. În cazul arsurilor de gradul 1 rana trebuie unsă de mai multe ori cu tinctură de propolis. În aceste cazuri se formează vezicule.
18. Când medicamentele făcute din plante sau materiale sintetice nu dau rezultate. Nu se recomandă în cazul persoanelor alergice. Cei sensibili la propolis nu le folosesc.


Acţiuni:

Intern: analgezic, antihemoragic, antifungic, antiseptic al căilor respiratorii medii şi superioare, antiseptic intestinal si urinar, antiviral, bacteriostatic si bactericid (anihilează streptococii, stafilococii, Salmonella, Proteus), febrifug, regenerant epitelial, stimulează procesele de regenerare în ansamblu, stimulent imunitar.

Extern: antiinfecţios puternic şi cu spectru larg, cicatrizant, analgezic, regenerativ epitelial.



Indicaţii:
Intern: adenom de prostata (adjuvant), ateroscleroza, boli infecţioase însoţite de febră, bronşita cronica, cistita, infecţii reno-urinare în general, colita acută şi cronică, dureri de gât (traheita, faringita), enterita, febra tifoidă (adjuvant), gripa în faza incipientă, guturai, hepatita de toate tipurile (adjuvant), hipertensiune, infecţii cu protozoarul Giarda lambria, infecţii virale la nivelul intestinului şi al tubului digestiv în ansamblu, meningita (adjuvant), nefrita, pielonefrita, prostata, tulburări de menopauză, tuse chintoasă, tuse convulsivă, tuse uscată.
Extern: aluniţe, amigdalită, cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant), eczeme infecţioase, faringo-amigdalită, laringită, negi.



Contraindicaţii:
Alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplăcute, în cazul în care nu ştiţi dacă aveţi sau nu intoleranţă la propolis, veţi face un test aplicându-o mai întâi din abundenţă pe o porţiune mică din piele, urmărind efectele ce apar. În cazul în care ea nu determină nici un fel de reacţii nedorite (mâncărimi, înroşire, iritaţie) se poate folosi cu succes.


Băutura de propolis:
se recomandă mai mult datorită influenţei sale pozitive în prevenirea bolilor în perioadele reci !
Radem 15-20 g propolis solid şi îl introducem într-un litru de pălincă de bună calitate. După astupare, se agită de mai multe ori. Peste câteva săptămâni se obţine o băutură amăruie, din care se bea un păhărel înainte de culcare.



Sursa: http://www.terapii-naturiste.com/retete/tincturi/tinctura_propolis.htm