e infernal... incredibil cum iese grotescul, murdaria, noroiul, carnagiul, tortura , moartea ...si devine premiu cinematografic sub ochiul imobil al regizorului roman de moda noua
pare ca nu a mai ramas nimic necontaminat, nimic pur, nimic nedistrofic sau de necondamnat... numai teroarea comunismului, avorturi, criminali, rahat...
si occidentul parfumat ranjeste si premiaza...de aprca si-ar premia propriile refulari, propriile frustrari, curiozitatea morbida pentru ceea ce nu au pipait timp de 50 de ani... ca si cum ai arunca un plod intr-o cocina si l-ai scoate dupa 50 de ani de acolo, mirandu-te: wow, te-ai murdarit...
ma indoiesc ca marea arta regizorala e premiata in toate cazurile astea.... e ca un mod sinistru de a-si spala rusinea....
abia astept sa vad pentru ce zbiara toata lumea dupa filmul lui mungiu...
iti spun cat de curand
pana atunci am aflat ca:

Andrei Şerban a adus cazul Tanacu la New York - Spovedania de la Tanacu

Adrian Roman
Suplimentul de cultură, octombrie 2007
"La MaMa E.T.C. & The Romanian Cultural Institute in New York present Spovedania, a work in progress developed in the framework of Andrei Şerban Traveling Academy based on a novel by Tatiana Niculescu Bran...", acesta e titlul mesajului pe care l-am primit pe adresa mea de email de la Columbia University.

Era vorba despre un spectacol în lucru, realizat de Andrei Şerban pe marginea unui caz real petrecut în România anului 2005, exorcizarea unei tinere de către preotul dintr-o mănăstire uitată de lume.

Mă aflam în România în iunie 2005, aşa că am avut ocazia să urmăresc prezentarea acestui teribil caz în mass-media românească. Părea a se încadra perfect în seria de crime şi violuri de la ora cinci. Eram deci foarte curios să văd cum o astfel de ştire, atît de tragic ancorată în realitatea românească, va putea fi elevată la un nivel care să aibă rezonanţe atît în conştiinţa românească, cît şi în cea americană. Mai mult decît atît, cum va supravieţui ea în atmosfera unui teatru de prestigiu internaţional aşa cum este La MaMa?

Sala de spectacol a teatrului a fost repede invadată de un public mixt, format atît din americani (foarte mulţi actori studenţi la Columbia University), cît şi din români, venit să asiste la acest eveniment realizat de cea mai proeminentă personalitate teatrală din diaspora românească. Spectacolul a început după o scurtă introducere făcută de Ellen Stewart (doamna teatrului experimental din SUA), care a venit în scaunul cu rotile pentru a asista la spectacol, şi de Andrei Şerban, care îi datorează celei dintîi debutul său la New York.

Scena aproape goală, cu un decor minimal, în ciuda faptului că ar fi putut să constituie un impediment în înţelegerea spectacolului, permite actorului libertatea şi puterea apariţiei sale scenice. Întregul spectacol se desfăşoară sub forma unei reconstituiri - ancheta făcută de poliţie pentru a elucida cum s-au petrecut faptele acestui nefericit caz de la mănăstirea Tanacu. Procedeul reconstituirii folosit de Andrei Şerban, atît de specific teatrului analitic, funcţionează ca un fel de investigaţie în lumea subconştientă a diverselor personaje, pe care Şerban le conturează cu tuşe groase.

Totul începe cu întrebarea simplă: "Cum s-a întîmplat?", adresată de poliţistul care conduce ancheta călugăriţelor şi martorilor evenimentelor. Acest "cum s-a întîmplat?" incită la reconstrucţia faptică a tragediei, întreruptă în mod exploziv de fragmente de povestire care însă nu mai sînt prezentate la modul trecut, ci prezent.

Pendularea între un timp trecut, al reconstituirii, şi un timp prezent, teatral, în care evenimentele se întîmplă sub ochii spectatorilor, creează o stare halucinantă, care însă menţine treaz interesul publicului. Această stare este amplificată de extinderea spaţiului scenic pînă în mijlocul spectatorilor, ba chiar şi sus, în balcoane.


Work in progress

Un efect foarte puternic îl constituie folosirea în construcţia spectacolului a unei distribuţii duble pentru rolul călugăriţei Irina, decedată în urma şedinţei de exorcizare. Cu toate că ar fi putut produce confuzie în desfăşurarea liniară a reconstituirii, acest procedeu a dat naştere, în mod surprinzător, unui dublu metafizic. O oglindă stranie în care Irina se reflectă denaturat, alunecînd spre o zonă a subconştientului populat cu demoni şi de un erotism macabru.

Universul teatral creat de Andrei Şerban, deşi folosind imagini atît de specifice spaţiului românesc (din care nu au lipsit micii şi manelele), se aseamănă într-un anume fel cu cel al romanelor lui Bulgakov, în care entităţi supranaturale demonice coexistă în aceeaşi realitate cu cea a omului de rînd.

Transportat în universul fantasmatic al călugăriţei, publicul asistă la o scenă orgiastică în care Irina se află sub puterea unui incubus reprezentat de Jackie Chan, personajul principal al filmelor cu karate, care o fascinează pe fata proaspăt ieşită dintr-un orfelinat infernal.

Scena finală este emblematică pentru întregul concept al spectacolului, suprapunînd realitatea cotidiană cu supranaturalul. Irina apare în imaginaţia călugărului într-o formă ambiguă şi incitantă, în acelaşi timp demon erotic care îi torturează conştiinţa, dar şi înger păzitor însoţindu-l în suferinţa sa.

Publicul rămîne rareori în întregime la discuţia de după un work in progress, aşa cum, cu modestie, şi-a numit Andrei Şerban spectacolul. De data aceasta însă, după minute în şir de aplauze, oamenii parcă nu mai voiau să se desprindă din starea de electrizare în care s-au lăsat atraşi.




--------------------------------------------------------------------------------

Andrei Şerban Traveling Academy este un proiect iniţiat şi finanţat de Asociaţia ECUMEST şi de Institutul Cultural Român din New York.

Actorii: Csilla Albert, Richard Balint, Ionuţ Caras, Ramona Dumitrean, Cristian Grosu, Cătălin Herlo, Cristina Holtzli, Silvius Iorga, Mara Opriş, Florentina Ţilea, Andrea Tokai.

Adrian Roman e Masterand regie teatru, Columbia University, New York.