scriu atat de rar...

un fel de apocalipsa

ma simt ca un dinte tocit,
ca o rochie de mireasa murdara, ca un fluier umflat de apa otravita,
ca un carusel ruginit...

ca un etaj caruia i s-au naruit scarile, suspendat intre maine si ieri ma simt,
ca un inger caruia i-a naparlit aripa,
ca o stea cazuta,
ca un apus mucegait...

cineva tipa la mine... prin timpanul meu spart...
lumea nu mai e decat un tipat asurzitor, un vuiet, o ameteala...
un macel...

nu se mai vinde nicaieri clorofila, nici vin,
nu ne mai putem ineca si nici arunca de sus,
mana cereasca s-a transformat in venin...

cineva arunca cu vorbe in mine...prin ochiul meu spart...
prin inima mea lichida, prin rabdarea mea...

ce culoare are iubirea?
mereu am simtit ca e verde