joi, 6 mai 2010

2 comentarii:

Unknown spunea...

Am îmbătrânit degeaba. Până acum nu ştiam că este şi o astfel de metodă educativă în şcoli. Dictatura comunistă pentru că era dictatură nu admitea bătaia în şcoală, dar elevii îi respectau pe dascăli.

deedee spunea...

asta a mai ramas in invatamantul romanesc...politizat si descarnat de orice urma de competenta si profesionalism... ca sa nu mai vorbim de vocatie... ma gandesc ce semnificatio oare o avea lipsirea de libertate pentru acea individa? probabil ca inchiderea in beci... diriginta profesoara de informatica: cate pagini de psihologie scolara, de pedagogie sau de psihopedagogie o fi citit la viata ei? ...aici s-a ajuns in 20 de ani de indiferenta... ii respect de 10000 de ori pe majoritatea profesorilor mei din scolile acelea de rahat comuniste, in care muream de frig si de scarba , dar unde am invatat sa ma respect, sa stiu cine sunt, sa-mi cuitiv vointa si valoarea... in care am citit pe sub banca mii de pagini ... mi-e mila de ei si nu-mi doresc sa fiu parinte in romania de azi asa cum am incetat sa-mi mai doresc sa mai fiu dascal... am dezertat, sa ma iertati