e un articol mai vechi, de la anul nou, dar il pun aici ca sa nu se piarda
face parte din experientele fundamentale.. e primul ros hashana in Israel


Pentru fiecare dintre noi un an nou inseamna un nou inceput. Un nou an de scoala, un nou an de munca, un nou an in casnicie, un nou an de viata. Avem nevoie de noi inceputuri. E in firea omului sa inceapa din cand in cand cate ceva, asa cum e in firea omului sa si sfarseasca din cand in cand o munca, o opera, un plan. Avem nevoie de sarbatori si avem nevoie sa celebram, avem nevoie sa ne aducem aminte si sa tragem o linie din cand in cand. Astfel ca in luna Elul avem nevoie sa reinnodam legaturile cu spiritualitatea noastra, sa ne facem socotelile si sa ne impacam cu ceilalti dar mai cu seama cu noi insine. Avem nevoie sa spalam balastul adunat de-a lungul anului si sa iertam, sa constientizam valoarea traditiei si a propriei noastre identitati. Sunt ani mai buni si ani mai putin buni, ani in care am crescut real sau doar aparent, ani in care am gresit mai mult sau mai putin, ani in care am fost mai mult sau mai putin proprii nostri prieteni sau stapani. Dar faptul ca la capul anului redevenim un spirit constient, faptul ca ne punem intrebari si ne privim in ochi cu sinceritate si constientizam unde ne aflam este important pentru oricare dintre noi.
In majoritatea culturilor, celebrarea noului an este fie o ocazie pur festiva, fie un prilej pentru petrecere sau chiar pentru ruperea barierelor. O noapte alba, in general risipa si opulenta. Cu siguranta omul modern are nevoie si de asa ceva pentru a evada din stresul cotidian. In traditia iudaica insa, Rosh Hashana este o zi solemna si care marcheaza in primul rand spiritul si abia apoi trupul, o zi importanta si plina de semnificatii adanci, in care, pe langa timpul petrecut in sanul familiei si impreuna cu cei foarte dragi, ascultam sunetul shofarului si citim rugaciunile specifice. Ascultam sunetul shofarulu si rostim rugaciunea de a fi ajutati sa ne schimbam in oameni mai buni, in evrei mai buni, in fauritori si sustinatori ai unei lumi mai bune. De Rosh Hashana Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa ne indeplinim partea de legamant care ne revine, pentru a fi oameni mai buni si mai drepti.
Omul mereu vrea mai mult si mereu vrea mai bine, mereu vrea mai sus si mereu vrea mai usor. Cand se sfarseste un ciclu mereu avem senzatia ca puteam sa fim altundeva, ca am fi putut sa facem altceva si poate ar fi fost mai bine altfel. Poate ar trebui sa ne gandim in fiecare clipa sa fim cat putem de buni cu mijloacele pe care le avem si sa cautam sa fim in primul rand drepti. Sa ne vedem in ochii celorlalti prin efectul propriilor noastre fapte si al afectiunii pe care o daruim pentru ca fiecare e judecat dupa propriile fapte si dupa nivelul la care a ajuns. Nu e in intentia mea sa tin aici o predica ci vreau numai sa va transmit gandurile si intrebarile mele in aceste zile speciale. Pentru ca ma intreb cu cine am dus un razboi nedrept , pe cine am nedreptatit si de la cine trebuie sa-mi cer iertare, dar in acelasi timp imi vin in minte cei care m-au judecat, m-au condamnat, m-au pus la zid fara sa vada omul din mine, fara sa stie cu adevarat cine sunt , de unde vin si ce vreau cu adevarat. E primul meu Rosh Hashana in tara si va fi primul in Jerusalim.Inainte de a merge acolo, cat se poate omeneste mai aproape de Dumnezeu, poate ca asa a fost scris sa fie, sa am posibilitatea de a exprima aici, pentru toata lumea, prin puterea literei tiparite gandul meu de bine si de pace si dorinta de a imparti binele si adevarul cu voi toti, prietenii mei.
Trei Carti se deschid acum : cea a comportamentului rau, condamnabil, cea a comportamentului bun, drept, in spiritul si dupa voia Celui de Sus, si cea a comportamentului mediocru. Cei care au fost drepti vor fi scrisi in Cartea Vietii la buni pentru totdeauna, comportamentul salbatic si injust va fi semnat deasemenea pentru vecie, dar faptele care pot fi iertate si indreptate , greselile omenesti, intransigenta, criticismul, barfa murdara, cuvintele grele si nedrepte, insultele, orgoliul, nerabdarea , intoleranta, invidia, tot ceea ce omul poate indrepta , tot ceea ce omul poate sa ierte si sa-si ierte se poate sterge acum, in cele zece zile pana la Yiom Kipur. Pana atunci inca depinde totul de noi si de capacitatea fiecaruia de a fi om si de a avea discernamant. In ziua judecatii si a iertarii, Dumnezeu ne va insemna pe fiecare acolo unde ne este locul cu adevarat, de la inaltimea lui divina. Va doresc tuturor sa aveti puterea si intelepciunea de a ierta si de a va ierta in profunzimea sufletelor voastre, de a avea curajul sincer de a cere iertare si de a va elibera. Cum am putea sa mergem apoi in fata lui Dumnezeu si sa marturisim pacatele fata de El daca nu ne constientizam pacatele si datoriile fata de semenii nostri. Iertarea divina e oricum legata de comportamentul fata de tot ceea ce ne inconjoara si mai ales fata de tot ceea ce e viu si are suflu de Sus.
Pentru a ne scalda in lumina generoasa a bunatatii trebuie sa invatam cu totii sa fim la fel de generosi si buni. Asa cum Avraham , in menirea lui de a-i transforma pe ceilalti, de a-i ajuta sa fie drepti, nu avea odihna pana cand nu-si indeplinea datoria, asa ar trebui sa luam model si sa nu renuntam sa ajutam pe oricine are nevoie sa vada unde este dreptatea si de unde vine lumina si adevarul. Intelepciunea Zoharului ne invata ca Avraham nu numai avea darul de a-i transforma pe ceilalti in bine dar si de a schimba raul in Lumina. Ne este cel mai simplu sa vedem defectele celorlalti, sa vedem greselile lor si rautatea lor, dar cel mai important este sa constientizam ceea ce putem sa intreptam in noi insine si in obscuritatea noastra. Cand ne lasam prada invidiei si facem sa creasca orgoliul si egocentrismul ne inecam demnitatea umana in ura si intuneric. Va doresc tuturor sa aveti intelepciunea si puterea de a schimba si de a transforma gandurile si pornirile neagtive in generozitate, dreptate si adevar si va doresc sa aveti numai dulceata si lumina in anul care vine.
Intelepciunea divina ne spune ca fiecare dintre noi suntem la fel de importanti ca intreg universul. Acum in pregatirea spirituala pentru intampinarea sarbatorii de Rosh Hashana fiecare este centrul universului si fiecare facem heshbon. Daca apreciem ca juste tenebrele si rautatea, egoismul si razbunarea atunci ne-am creat singuri suferinta si am generat suferinta altora. Pentru Avraham Avinu era clara importanta folosirii oricarui moment pentru a transforma in bine orice situatie sau persoana pentru ca stia ca orice clipa de negativitate poate schimba in rau intreg universul. Sa invatam din intelepciunea Torei si sa incercam sa ajungem curati si pozitivi la Yiom Kipur , nu numai pentru noi insine , dar pentru tot ce ne inconjoara. Sa ne aducem aminte ca fiecare vorba si fiecare gest al nostru are o greutate si un raspuns si orice gand al nostru poate aduce intuneric sau lumina in viata noastra si a celorlati.
Pentru a intelege de unde venim si incotro ne indreptam nu trebuie sa reinventam valorile si traditia si nu trebuie sa redefinim artificial credinta . E suficient sa stim adevarul simplu si inradacinat de mii de ani si sa-l pastram asa cum ne-a fost transmis, cu fundamentul originii divine a Torei si Litera Ei de neclintit care protejeaza ebraismul de orice incercare de relativism istoric.
Anul care incepe cu putin aduce schimbare si progres prin efortul omului de a fi mereu mai bun , dupa voia Celui de Sus. Anul care incepe in saracie se sfarseste in belsug. Anul care incepe in durere si spaima se sfarseste in impacare si seninatate. Va doresc tuturor un an nou cu pace, belsug si impliniri!Le Shanna Tova umetuka veHatima Tova!