
Cel mai mare vis al lui Silvio Berlusconi este ca Israelul să devină membru al Uniunii Europene
haz vehalila... sa ne fereasca dumnezeu




"When I began in the Knesset, I was a member of the opposition. I understand the role of the opposition, because there is nothing more natural than the desire of the opposition to serve as an alternative to the government," Olmert said, adding that in this case, the opposition had failed to assert an alternative agenda other than opposing negotiations for peace.
"You don't want peace. That must be said," the prime minister said in response to calls from MKs Gilad Erdan (Likud) and Tzvi Hendel (National Union-National Religious Party), accusing him of negotiating "surrender" and not peace.

The French President has no business suggesting that Israel divide that which is indivisible. Israel can agree to a divided Jerusalem no more than General Charles de Gaulle and the French were able to agree to a divided France under the Nazis during Work War II. The position of the National Council of Young Israel continues to be that there can be no division of Jerusalem at any time, under any circumstances.





Imigranţii rusofoni au probleme de adaptare, unii sunt bănuiţi de activităţi neonaziste, iar alţii sunt acuzaţi că vor să domine viaţa politică israeliană.
Evreii proveniţi din fosta URSS au început să ridice statului Israel probleme cu care nu s-a mai confruntat până acum. Recent, opt israelieni bănuiţi de activităţi neonaziste au fost arestaţi la Petah Tikva, lângă Tel Aviv.
Tinerii, cu vârste cuprinse între 16 şi 21 de ani, proveneau din familii de emigranţi din fostele state ale Uniunii Sovietice. Autorităţile israeliene au constatat că nu au o lege prin care să condamne activităţile neonaziste pe teritoriul statului.
Mai mulţi deputaţi au cerut în parlament să fie modificată Legea întoarcerii, pentru a împiedica astfel de persoane să beneficieze de ea. Pe de altă parte, prezenţa în coaliţia de guvernare şi în Executiv a unui lider provenit din imigraţia rusă a stârnit valuri în Israel.
Actualmente, legea permite oricărei persoane considerate evreu să imigreze în Israel cu familia, inclusiv cu strănepoţii. Legislaţia israeliană stipulează că orice individ se poate prevala de rădăcinile evreieşti pentru a solicita cetăţenie până la a doua generaţie.
Deputatul din partea Partidului Religios Naţional, Zevulun Orlev, a cerut de mai mult timp un act normativ prin care să se revoce cetăţenia israeliană militanţilor neonazişti şi aceştia să fie expulzaţi. El mai doreşte scoaterea din Legea întoarcerii a clauzei care autorizează strănepoţii evreilor să emigreze în Israel şi să obţină cetăţenia chiar dacă Halakha (legea religioasă) nu-i consideră pe aceştia evrei.
"Acceptarea strănepoţilor face ca o a doua generaţie de nonevrei să vină în Israel. Aceste persoane nu sunt apropiate de spiritul iudaismului şi slăbesc caracteristicile evreieşti ale statului nostru" - susţine Orlev. Colette Avital, deputat din partea Partidului Muncii, se declară şi ea în favoarea revocării cetăţeniei în caz de activităţi neonaziste, dar nu doreşte modificarea criteriilor de naturalizare.
Opt israelieni proveniţi din familii de emigranţi din ... Colegul său din Knesset, Yossi Beilin, parlamentar al partidului de stânga Meretz-Yahad, se opune schimbării legii: "Israelul trebuie să-şi deschidă porţile tuturor acelora care sunt recunoscuţi ca evrei de Halakha. Nu există niciun motiv să împiedicăm copiii, nepoţii şi chiar strănepoţii să emigreze în Israel."
Propunerile de amendare a Legii întoarcerii au suscitat un val de contestaţii în rândul întregului spectru politic. Deputatul partidului centrist Kadima, Zeev Elkin, susţine că este suficient să se modifice politicile de incitare la imigraţie a Agenţiei Evreieşti, pentru a ţine departe imigranţii "indezirabili", nonevrei sau puţin ataşaţi de iudaism.
În cazul locuitorilor din ţările fostului spaţiu sovietic, această lege a fost extinsă şi pentru soţii care nu sunt evrei şi pentru cei care au bunici evrei. Din punctul de vedere al credincioşilor, numai persoanele născute din mamă evreică sau convertiţi de ultraortodocşi sunt consideraţi evrei.
Din aproape 1,2 milioane de imigranţi din fosta URSS de la începutul anilor 1990, peste 300.000 nu au fost evrei, potrivit datelor Ministerului israelian al Integrării.
Doi emigranţi din fosta URSS joacă table şi ... Căsătoria civilă, o victorie pentru imigranţi
Căsătoriile civile sunt recunoscute pentru prima dată în Israel. Aceasta poate fi considerată o minirevoluţie într-o ţară în care numai uniunile religioase pot fi celebrate. Această victorie, care nu priveşte decât cuplurile care nu sunt recunoscute ca iudaice de Marele Rabinat, entitate competentă în materie religioasă, a fost posibilă în urma unui acord încheiat recent între ministrul justiţiei, Daniel Friedman, şi Marele Rabin sefard al Israelului, Shlomo Amar.
Potrivit acestui acord fără precedent de la crearea ţării în 1948, aceste persoane vor putea să se căsătorească în faţa unei jurisdicţii civile, de asemenea competentă în materie de divorţ. „Sper că această formulă restrânsă va putea extinsă cu timpul. În străinătate, existenţa unei căsătorii civile nu îi afectează pe evrei", a declarat Friedman. În schimbul aranjamentului, Marele Rabinat a obţinut dreptul de a înfiinţa tribunale rabinice cu putere de decizie în privinţa convertirilor la iudaism, ceea ce este împotriva ambiţiilor curentului reformat al iudaismului, considerat mai tolerant şi mai modernist. Acest curent este puternic în sânul comunităţii de circa 5,5 milioane de evrei americani.
O decizie a Curţii Supreme din Israel obligă autorităţile israeliene să recunoască convertirile realizate în străinătate de rabini reformaţi care, pe baza acestui precedent, ar vrea să impună, de asemenea, convertirile realizate în Israel. "Formula propusă de Friedman şi Amar rezolvă o problemă pentru câteva cupluri şi a lăsat alte câteva sute de mii fără soluţie", a estimat rabinul Gilad Kriv, preşedintele Centrului reformat pentru un pluralism evreiesc la Ierusalim.
"Un soi de castă va fi creată astfel, cea de 300.000 de persoane emigrate din fosta URSS, care trăiesc cu toate acestea alături de noi şi servesc în rândurile armatei", a afirmat Zamira Seghev, preşedintele Forumului pentru o căsătorie liberă. "Israelul este un stat democratic şi trebuie să permită oamenilor să se căsătorească liber, pentru că este un drept fundamental", a adăugat ea. În cursul ultimilor 15 ani, peste un milion de emigranţi au sosit în Israel din fosta URSS, dintre care 270.000 care nu sunt evrei în ochii marelui rabinat şi nu se reclamă de altă religie. Circa 150.000 dintre ei sunt celibatari.
Evreii ruşi nu s-au adaptat
Marginalizaţi din punct de vedere economic şi adesea obligaţi să-şi dovedească originile, evrei ruşi duc o viaţă aparte în Israel.
Anastasia, o tânără în vârstă de 18, ani, este unul dintre locuitorii cartierului "Mica Ucraina" din oraşul Netanya.
"Nu-mi doresc altceva decât să plec din Israel şi să mă stabilesc în altă parte", mărturiseşte cu tristeţe tânăra, care subliniază că nu se simte cetăţean israelian. La fel ca alte zeci de mii de tineri imigranţi ruşi, Anastasia nu este decât pe jumătate cetăţean israelian. Are o carte de identitate, dar acest document îi aduce mai multe îndatoriri decât drepturi.
Este obligată să-şi satisfacă serviciul militar, dar nu este recunoscută ca evreică. Şi aceasta din cauza legislaţiei improvizate a autorităţile israeliene. Potrivit legii, un imigrant nu este considerat evreu decât dacă provine din mama evreică. În aceste condiţii, numeroşi imigranţi din Rusia recunosc că aşteaptă momentul potrivit pentru a părăsi Israelul pentru totdeauna. Aici se simt dispreţuiţi şi ignoraţi de sabras (evreii născuţi în Israel) care îi înconjoară.
Nu se simt aparţinând unei ţări care i-a aruncat într-o situaţie imposibilă în numele visului sionist. Fără sprijin financiar, confruntaţi cu dificultăţi de limbă şi cu xenofobia localnicilor, imigranţii din Rusia se arată din ce în ce mai puţin dornici să se declare evrei. Mai ales că dorinţele lor sunt foarte puţin auzite în Israel.
Cel puţin în ebraică.
Izolaţi în "cartiere ruseşti" sărace din marile oraşe, rusofonii nu se mai arată interesaţi de ce se întâmplă pe scena politică. Şi nici liderii politici din Israel nu s-au grăbit să-şi asigure voturile ruşilor. La ultimele alegeri, numai câteva partide mici ameninţate cu dispariţia au ţintit electoratul rusofon cu o promisiune reluată la nesfârşit: recunoaşterea căsătoriilor civile.
Premierul Ehud Olmer, încadrat de doi dintre partenerii de ... Extrema dreaptă rusofonă, la guvernare
După alegerile din toamna trecută, s-a format o coaliţie de centru-stânga din care face parte şi un partid de extremă dreaptă, Israel Beitenou, condus de Avigdor Lieberman.
Partidul lui Lieberman are un discurs virulent la adresa arabilor israelieni, dar este popular în sânul comunităţii rusofone de imigranţi din fosta URSS. Publicaţia "Jerusalem Post" susţine că ambiţia lui Lieberman este să facă din partidul său prima formaţiune de dreapta de pe scena politică israeliană şi să ia faţa Likudului.
"Majoritatea electorilor acestuia sunt imigranţi rusofoni. Cotidianul «Yediot Aharanot» scrie despre Avigdor Lieberman că este un politician imatur care se crede salvatorul Israelului". Mai multe personalităţi arabe israeliene au luat poziţie faţă de propunerile politice cu caracter rasist ale liderului partidului Israel Beitenou.
După numirea lui Avigdor Lieberman în guvern, cotidianul "Haretzz" scria că evreii rusofoni nu doresc să se integreze în societatea israeliană - ei vor doar puterea. Intrarea partidului Israel Beitenou în coaliţia aflată la guvernare a avut un impact puternic în societatea israeliană.
Această mişcare a fost văzută ca o legitimare a programului rasist al partidului lui Lieberman. În campania electorală din toamna anului trecut, sloganul acestei formaţiuni politice a fost "Naş Kontrol" (Puterea noastră). În luna octombire 2006, la 10 ani de la crearea primului partid israelian rus, Israel B’Aliya, fondatorul acestuia, Nathan Sharansky, a părăsit scena politică. În schimb, Lieberman a primit postul de ministru însărcinat cu afacerile strategice în Guvernul Olmert.
Arcadi Gaydamak, noua speranţă a rusofonilor
Pe fondul nemulţumirilor imigranţilor din Rusia, miliardarul israeliano-rus Arcadi Gaydamak (foto) a înfiinţat un nou partid politic, numit „Justiţie". Presa de la Ierusalim susţine că noua formaţiune se va adresa în special comunităţii rusofone din Israel, dar şi altor grupări în cadrul căror Gaydamak se bucură de popularitate, precum arabii, beduinii, druzii şi evreii ultraortodocşi.
Gaydamak, care are naţionalităţile rusă, franceză şi israeliană, precum şi paşapoarte diplomatice din partea altor două state, Canada şi Angola, le-a explicat ziariştilor că „vrea să joace un rol central în viaţa politică israeliană prin crearea unei opinii publice, decât prin adaptarea la aceasta".
Proprietar al unui club de fotbal foarte popular în Israel, Arcadi Gaydamak face, din decembrie 2000, obiectul unui mandat internaţional de arestare pentru implicarea sa într-o afacere cu trafic de arme către Angola.

In limba ebraica exista o expresie concentrata, cu sensuri extinse, potrivita perfect cazului despre care scriu: "Huki, aval masriah"- "Legal, dar pute". Este vorba despre 10 ani din viata unui om implicat in dinamica israeliana si identificat cu societatea noastra, dar invins de fortele oculte ale birocratiei, populismului politic, lipsei de legi clare si de bun simt care caracterizeaza uneori functionari ajunsi in posturi de raspundere.
In primavara anului 1996 peste Israel a trecut un val de teroare fara precedent, fara aseminare, si, aparent, fara solutii. Cam de doua ori pe saptamina, sinucigasi palestinieni cu centuri expozive aruncau in aer autobuze si restaurante, starea de spirit devenise psihotica, strazile se golisera. In Israel lucrau 45.000 de muncitori din Romania, dar acest numar era fals si "oficial", publicat de Ministerul de Interne. §tiam din surse de politie ca in Israel se aflau circa 198.000 cetateni romani sositi la lucru, strada Neve §eanan (Strada pantofilor) din fosta Autogara a Telavivului se numea "Romania Haktana" -"Romania cea mica", doi politicieni pregateau restructurarea normelor de acordare a vizei pentru muncitorii straini care, vezi doamne, ar fi fost cauza somajulu israelian de 11.4%.
"Ehei, daca ne-ar da noua bite, am sti cum sa terminam cu teroarea", mi-a spus odata un roman necunoscut, care venise la redactie in legatura cu un anunt. 15 cetateni romani au decedat in actele teroriste din ultimii 10 ani.
Cam astfel se prezenta situatia in 1996, cind, printr-o firma de lucru si dl. Mozaceanu Constantin a sosit in Israel. Numai ca, spre deosebire de restul colegilor sai, dl. Mozaceanu a cunoscu o femeie din tara, vaduva. Cei doi s-au placut si, la virsta a doua, intre ei a luat nastere o poveste de dragoste terminata prin casatorie. Conform legii, dl. Mozaceanu a obtinut statutul "tosav arayi"- "locuitor temporar", a primit buletin de identitate israelian si a continuat sa traiasca in Israel, muncind si platind impozitele si asigurarile sociale ca fiecare cetatean.
Dar sotia dl-ui Mozaceanu s-a imbolnavit si, dupa o lunga suferinta a decedat. Ca si cum nu ar fi ajuns trauma suferita de pierderea sotiei, autoritatile s-au napustit asupra barbatului ramas vaduv si, pe motiv ca nu avea copii cu fosta sotie si majoritatea rudelor sale traiau in Romania, dl. Mozaceanu a fost expulzat din Israel, in pofida buletinului de identitate acordat de aceleasi autoritati.
Iata declaratia dlui. Mozaceanu:
Stimata Redactie,
Ma numesc Mozaceanu Constantin, cetatean roman, cu domiciliul in Bucuresti. Str. Aleea Giucea Nr.4, scara 3 et.1 ap.33, sector 3 si doresc sa precizez urmatoarele:
In anul 1996 am sosit la lucru in Israel, adus de o firma - se poate spune "fantoma", numita "Maagarei Enos� din Tel Aviv. O perioada de 3 luni am lucrat in constructii si nu am primit decit bani pentru mincare, cite 200 sekeli ( circa 45 dolari) pe saptamina, ceea ce m-a obligat sa lucrez "la negru" pina in 1997.
Trei luni mai tirziu am cunoscut-o pe cetateana israeliana si evreica Tsfati Hana-Lea, cu care m-am casatorit in Romania la data de 19 februarie 1998. La 10 septembrie 1998 am revenit in Israel, unde am locuit pina la 8 februarie 2007
In anul 2005, la 17 februarie am fost chemat la Ministerul de Interne israelian si am platit 720 sekeli pentru viza de sedere in Israel. Am asteptat raspunsul pina la 29 octombrie si mi s-a explicat ca eu nu mai aveam nici o legatura cu statul Israel, deoarece sotia mea decedase in la 8 decembrie 2003 si nu aveam copii impreuna.
Dupa ce am primit acest raspuns m-am adresat Ministerului de Interne israelian, am explicat ca nu mai aveam nimic in Romania si am cerut sa mi se acorde viza, pentru a putea pleca in Romania in vederea recuperarii casei detinute la adresa de mai sus.
Vazind ca raspunsul intirzia, la 2 februarie 2007 m-am prezentat la Ministerul de Interne, unde mi s-a spus ca mi se raspunsese la 20 decembrie 2006, pe adresa mea din Ierusalim, Str. San-Martin nr 15/4. Eu nu am primit aceasta scrisoare si am cerut sa mi se dea o copie. Citind-o. am inteles ca eram obligat sa parasesc Israelul in termen de 14 zile, desi aveam viza pe buletinul de identitate (teudat zeut) si pasaport, pina la 9 februarie 2007.
Pe data de 16 ianuarie 2007 am fost arestat si adus la inchisoarea din Ramle, de unde am fost eliberat pe cautiune la 17 ianuarie 2007.
Inca dinaintea arestarii am fost constien ca nu mai era loc si pentru mine in Israel si mi-am cumparat un bilet de avion pentru a parasi tara la 8 februarie 2007.
Pot dovedi cu acte ca din 1998 si pina la 8 februarie 2007 am avut viza de lucru, am platit asigurarile sociale si impozitele ca toata lumea si nu am avut nici un fel de probleme. Normal ar fi sa primesc anumite drepturi ce mi se cuvin.
Nu consider ca a fost normal sa fiu arestat si sa mi se ridice buletiul de identitate. Personalul Politiei de emigrare lasa mult de dorit. Comportamentul acestura nu este umanitar. Am fost efectiv terorizat, am ramas cu o trauma morala si psihica, dupa ce am fost obligat sa plec numai cu o valiza goala si fara pantofi in picioare, cind afara plua torential.
Va rog cu respect sa considerati aceasta scrisoare si, daca se poate sa o publicati, ca toata lumea sa stie cum se respecta legile intr-un stat democratic precum Israelul.
Regret ca dupa 10 ani trebuie sa parasesc aceasta tara frumoasa pe care am iubit-o si unde am cunoscut oameni carora le port respect.
Cu stima,
Mozaceanu Constantin
06.02.2007
Evident, Ministerul de Interne si Politia de imigrare au actionat in virtutea legilor, acel hatis imbirligat de norme interpretabile in care pina si avocati cu experienta de abia se descurca. Nu a fost vorba despre actiuni contra dl-ui Mozaceanu personal, ci numai despre respectarea si aplicarea legii. "Unde-i lege nu-i tocmeala...". Cu toate acestea, prima intrebare fara raspuns este: de ce nu a primit dl. Mozaceanu cetatenia israeliana care se acorda, conform modelului american, dupa 5 ani de rezidenta in tara si in lipsa unui dosar penal? Sa nu fi vrut dl. Mozaceanu? Greu de crezut. Poate ca nu a cunoscut legea, poate ca nu a contractat serviciile unui avocat specializat, dar drepturi de obtinere a cetateniei israeliene ar fi avut, mai ales ca exista citeva mii de cetateni romani stabiliti in Israel prin casatorii mixte.
Corect, legea trebuie respectata dar exista si aspecte umanitare, nescrise, care intr-un stat ca Israelul se iau in consideratie si influenteaza deciziile autoritatilor: statutul "locuitor temporar" difera de "turist", "student" sau "ilegal" si, teoretic ar trebui sa acorde si alte avantaje, cu exceptia cetateniei. De exemplu, dupa 10 ani de plata lunara a taxelor si asigurarilor sociale, cetateanul dobindeste anumite drepturi, ca cel asistenta medicala gratuita sau de pensie. Ce drept i-a fost acordat dl-ui. Mozaceanu? Nici unul. Deportat, conform legii si atit. Punct.
"Ordin de deportare"... formula este corecta, la fel se spune in toate limbile, "deportation order", "ordre de deportation". Dar pentru noi, israelieni evrei originari din Romania, formula suna altfel, cu trimiteri la un trecut de neagra amintire. Daca Ministerul de Interne israelian redacteaza un formular in limba romana, "pe intelesul celor in cauza", se pot folosi si alte notiuni, ca "expulzare" de exemplu, din aceleasi motive de sensibilitate si grija pentru drepturile omului, respectate mai mult sau mai putin, la care m-am referit anterior, si mai ales intr-un stat "preocupat" de sentimentele citorva mii de cetateni cu numar albastru tatuat pe antebrat.
Cu 67 de ani in urma, mama si bunicii mei, evrei bucuresteni, au avut si ei ordin de deportare. In Transnistria.
Police uncover horrifying anti-Semitism in apartment housing new immigrants’; swastikas, hate slogans, prayer books torn and desecrated
Shocked and repulsed is the best way to describe what the Haifa police’s reconnaissance unit felt upon entering an apartment in the city Saturday night and finding pages of a ripped prayer book used to wipe feces, as if they were toilet paper.
Six suspects between the ages of 18-20 were brought in to the Haifa Magistrate’s Court for questioning Sunday morning in order to lengthen their arrest.
On the past few months a number of swastikas and malicious graffiti were sprayed around Allenby St. and in the Kiryat Eliezer, Bat Galim and Hadar neighborhoods of the city. The police are presently looking into whether or not the suspects in custody are connected with these activities.
ULTIMĂ ORĂ: Cel puţin opt oameni au fost ucişi şi 35 au fost răniţi, într-un atentat comis la un seminar din apropiere de Ierusalim. Atacatorii au intrat în sala de mese şi au deschis focul. Potrivit CNN, unul dintre atacatori a fost ucis. Numerose ambulanţe şi echipaje de poliţie s-au deplasat imediat la faţa locului şi au izolat zona. Clădirile din apropiere au fost evacuate. Incidentul s-a produs în Yeshivah Merkaz Harav, un important institut de studii talmudice. Este cel mai grav atentat din ultimii ani, în Israel.
În momentul atacului, în clădire se aflau 80 de persoane. Nu se cunosc încă date privitoare la atacatori. Purtătorul de cuvânt al poliţiei a declarat că atacatorii „au deschis focul asupra unor tineri care nu aveau nicio vină şi care se aflau la studii”. Ofiţerii sunt încă mobilizaţi la faţa locului, existând posibilitatea ca cel de-al doilea bărbat care a stat la baza atentatului să fie în clădire.
Potrivit CNN, în Fâşia Gaza oamenii au marcat cu focuri de armă tragedia din Israel. În prezent, Fâşia Gaza trece prin cea mai gravă criză umanitară din ultimii 40 de ani. Un raport întocmit de 8 organizaţii care militează pentru drepturile omului arată că peste un milion de oameni depinde acum de hrana primită din ajutoare. Oficialii israelieni refuză însă permanent să negocieze cu mişcarea militantă Hamas, pe care o consideră teroristă. După ce Hamas a preluat controlul în Gaza în iunie 2007, Israelul a închis toate frontierele

Miri Dan-Gur the mother of Israeli soldier Staff Sergeant Eran Dan-Gur mourns over his flag-draped coffin during his funeral at the military cemetery on Mount Herzl, in Jerusalem, Sunday, March 2, 2008. Dan-Gur and another soldier were killed during an army offensive in Gaza that has left nearly 70 Palestinians dead in two days of fighting. Israel stepped up operations in recent days in Gaza in an effort to stop the nearly daily barrages of rockets fired by Palestinian militants at Israeli towns.
(AP Photo/Kevin Frayer)
Insarcinata sa elucideze cauzele durerosului esec al ofensivei israeliene din Liban, din vara lui 2006, "Comisia Vinograd" a dat, in sfarsit, publicitatii rezultatele cercetarilor sale. Acestea sunt documentate in sapte dosare voluminoase, asteptate cu enorm interes in Israel. Evident, "Raportul Vinograd cuprinde si parti secrete, care vor putea fi consultate abia peste o jumatate de secol. Comisia, formata din cinci judecatori si generali (cu totii astazi la pensie), in frunte cu magistratul Eliahu Vinograd, a avut acces la toate protocoalele Guvernului si la toate documentele clasificate referitoare la cele 33 de zile ale celui mai recent razboi cu Libanul.Doua demisii si un premier decis sa nu pleceDe un an si jumatate, opinia publica din Israel asteapta raspunsuri la cateva intrebari. Cum a fost posibil ca armata israeliana, una dintre cele mai puternice din lume, sa se impotmoleasca intre dealurile din sudul Libanului? Fara sa reuseasca sa-si atinga nici unul dintre obiectivele initiale. Eldad Regev si Ehud Goldwasser, cei doi soldati a caror rapire a fost pretextul declansarii razboiului, nu au fost salvati. Nici Hezbollahul nu a fost anihilat. Si-a conservat forta militara si influenta politica. Atunci, pentru ce au murit atatia soldati israelieni?Se impunea, in mod logic, infiintarea unei "Comisii statale", destinata sa cerceteze cauzele esecului, dar premierul Ehud Olmert si intregul guvern, au preferat sa numeasca o Comisie Guvernamentala, lipsita de "dinti". Lipsita, adica, de dreptul de a lua decizii impotriva celor gasiti vinovati.Prima parte a "Raportului Vinograd" a fost dat publicitatii in urma cu cateva luni. Era o expunere sobra si taioasa a evenimentelor si a greselilor comise de conducatorii tarii. Doi dintre acestia, generalul Dan Halutz, seful Statului Major al armatei israeliene, si Amir Peretz, ministrul Apararii, n-au mai asteptat publicarea partii a doua a "Raportului Vinograd" si au demisionat. Al treilea om din trio-ul conducator, de fapt primul responsabil pentru cele intamplate, abilul politician Ehud Olmert, s-a inclestat de scaunul puterii, decis sa infrunte furtuna.Premierul israelian s-a lansat intr-o misiune imposibila: el incearca sa convinga tara ca razboiul cu Hezbollah s-a incheiat cu o mare victorie, si chiar daca au fost savarsite greseli, numai el va fi in stare sa le corecteze. Olmert a anuntat deja ca nu va demisiona, oricare ar fi concluziile "Comisiei Vinograd". Declaratia sa i-a scandalizat pe multi. Acestia si-ai adus aminte ca, inainte de infiintarea comisiei guveramentale, premierul anuntase ca este gata "sa suporte toate consecintele" eventualelor sale erori."Ehud Olmert trebuie sa plece"Anticipand concluziile "Raportului Vinograd", Comisia de Externe si Securitate a Knesset-ului (Parlamentul israelian) a publicat propriul sau raport cu privire la Razboiul Liban II. Opinia publica a constatat cu stupoare ca intreaga responsabilitate privind esecul este aruncata asupra factorului militar, adica asupra Tzahal-ului. Nici premierul Olmert si nici Amir Peretz, ministrul Apararii, adica cei care au ordonat atacul, nu sunt pomeniti in acest raport partinitor.Nu este poate intamplator ca raportul Comisiei de Externe si Securitate il scoate basma curata pe Olmert. Deputatul Tzahi Hanegbi, presedintele Comisiei, este un prieten apropiat al premierului. Raportul pritocit de Hanegbi a starnit dispretul luptatorilor, soldati si ofiteri deopotriva.In ultimele luni, presa israeliana si internationala a inregistrat nenumarate marturii emotionante despre luptele din sudul Libanului si raidurile aeriene impotriva bunkerelor Hezbollah si infrastructurii libaneze. Au fost publicate sute de articole si de studii academice, iar in librarii se afla deja trei carti care analizeaza operatiunea atat din punct de vedere politic, cat si militar. Pentru toata lumea a devenit limpede ca Guvernul lui Ehud Olmert a fost acela care a decis pripit declansarea acestui razboi. E Guvernul care s-a opus mobilizarii rezervistilor, pentru ca in ultima zi a razboiului, dupa ce ONU reusise in sfarsit sa voteze incetarea focului, a ordonat o operatiune terestra inutila, care a costat viata mai multor zeci de soldati israelieni. Premierul Ehud Olmert a fost nedecis in primele zile ale razboiului si pripit si doritor de o actiune spectaculoasa care sa-i imbunatateasca imaginea cand razboiul practic se sfarsise."Ehud Olmert trebuie sa plece", spune un cunoscut analist politic israelian. Ceea ce sugera analistul, este exprimat cu alte cuvinte in "Scrisoarea celor 50 de ofiteri rezervisti". Ofiterii, care au participat cu totii in luptele din Liban, l-au avertizat pe Olmert: "A venit timpul sa-ti asumi responsabilitatea".Ce s-a intamplat in ultimele zile ale razboiului?"Comisia Vinograd" a aflat ca la 3 august 2006, americanii l-au informat "neoficial" pe Ehud Olmert despre pregatirea unei rezolutii ONU de incetare a focului. Documentul a fost analizat pe o fata si pe alta, si guvernul israelian a convenit ca totul e in regula, in afara de un singur paragraf care stipula predarea satului Shaaba, din nordul Israelului, revendicat de libanezi si de sirieni, in mainile ONU. Care avea sa decida mai tarziu cui apartine micuta localitate: Israelului, Libanului sau Siriei.Israelul nu putea fi de acord cu acest paragraf. In primul rand fiindca in document nu se mentiona daca teritoriul Shaaba cuprinde si fortareata de pe muntele Har Dov. Apoi, renuntarea la Shaaba ar fi fost speculata de propaganda araba drept o dovada a victoriei repurtate de Hezbollah, in Liban, impotriva Israelului.Ehud Olmert le-a explicat americanilor ca o asemenea decizie ONU loveste nu numai in interesele Israelului, ci si in cele ale Statelor Unite, Frantei si Guvernului libanez. Nahum Barnea, cunoscutul analist politic de la cotidianul ebraic "Iediot Aharonot", dezvaluie ce s-a intamplat in continuare: doua zile mai tarziu, la 5 august, Casa Alba a trimis Guvernului israelian proiectul rezolutiei de incetare a focului aflat in dezbatere la ONU. La Washington domnea optimismul. Nici presedintele George W. Bush si nici sefa Departamentului de Stat, Condoleezza Rice, nu stiau ca Franta se asociase cu Fuad Seniora, prim-ministrul Libanului si impreuna pregateau un alt proiect de rezolutie, mult mai drastic din punctul de vedere al Ierusalimului. Ministerului israelian de Externe a incercat fara succes sa-l contacteze pe omologul sau francez.Ezitarile lui OlmertMiercuri, 9 august, guvernul israelian se afla intr-o consfatuire secreta la resedinta premierului Olmert. Pe ordinea de zi: lansarea unei ofensive terestre generale impotriva fortelor Hezbollah, aflate la capatul rezistentei. Ministrii si generalii israelieni erau in plina dezbatere cand, la orele 14.30, a telefonat, de la Washington, Condoleezza Rice. Ea l-a informat pe Olmert: "Exista mari sanse ca o Hotarare de incetare a focului sa fie votata in unanimitate de Consiliul de Securitate. Nu vor exista forte internationale in sudul Libanului, asa cum doreste Israelul, dar vor fi dispersate in zona trupe UNIFIL."Condoleezza Rice i-a lasat pe israelieni sa decida. Marii comandanti ai armatei israeliene solicita Guvernului sa ordone ofensiva terestra generala. In sfarsit, ei obtin aprobarea, dar cand sa paraseasca incaperea unde avea loc consfatuirea, Cabinetul ii insarcineaza pe premierul Olmert si pe ministrul Apararii Amir Peretz sa decida data cand va fi declansata ofensiva. Spre stupefactia militarilor, Olmert si Peretz hotarasc sa mai astepte o zi, sperand ca va interveni o solutie politica. Generalii avertizeaza ca forte militare mari au fost mobilizate, nu pot fi tinute la nesfarsit in "stand-by". "E semn ca suntem puternici daca asteptam" - raspunde Olmert.Spre disperarea generalilor, joi, 10 august, premierul decide amanarea atacului cu inca 24 de ore. Ziua de vineri, 11 august, il gaseste pe Olmert tot nehotarat. Dar se face ca lucreaza si ordona armatei sa... se pregateasca pentru marele atac terestru.Americanii au stiut ca Israelul va ataca LibanulPe arena internationala diplomatia isi verifica muschii. Intre Washington, Paris, Moscova, Londra si Ierusalim circulau dus-intors nenumarate mesaje si numerosi mesageri. David Welsh, adjunctul Condoleezzei Rice, prezinta la Beirut si Ierusalim forma finala a Hotararii ONU. Se constata, insa, ca documentul prezentat libanezilor nu e identic cu cel oferit israelienilor. Cea mai grava omisiune este paragraful care stipuleaza retragerea imediata a armatei israeliene din "Hezboland", inainte de sosirea trupelor ONU."Comisia Vinograd" a gasit documentul care atesta ca, in noaptea de 9 spre 10 august, Israelul a informat Statele Unite de marea ofensiva terestra. S-a pastrat si continutul discutiei dintre cei doi responsabili. Americanul intreaba: "E doar o amenintare, sau atacul va avea loc cu adevarat?""Depinde ce anume poate sa va ajute sa obtineti o Hotarare ONU mai buna", raspunde israelianul. "Du-te la culcare, in zile de criza, e foarte important somnul", il sfatuieste, in incheierea convorbirii, responsabilul de la Casa Alba."Condoleezza vinde Israelul europenilor"Dar oficialii din Ierusalim nu pot dormi. Ei au primit un mesaj de la Dani Gilerman, ambasadorul Israelului la ONU: Condoleezza Rice e decisa sa incheie toata povestea, urmand ca in cursul zilei de vineri, 11 august, Consiliul de Securitate sa ordone incetarea focului si retragerea armatei israeliene. Agitat, Gilerman adauga la telefon ceea ce nu si-a permis sa scrie negru pe alb; John Bolton, controversatul ambasador al Statelor Unite la ONU, i-a marturisit intre patru ochi: "Francezii s-au predat arabilor, ei au fost de acord cu toate pretentiile arabe. Statele Unite nu pot renunta insa la "alianta sfanta" cu europenii. Condoleezza vinde Israelul europenilor".Bolton i-a mai dezvaluit diplomatului israelian ca Rusia vrea sa supuna la vot in Consiliul de Securitate o Hotarare de incetare tmporara a focului, pentru 76 de ore, pe motive umanitare. Iar Statele Unite nu si-ar fi permis sa-si foloseasca dreptul de veto.Ofensiva terestra tardiva si inutilaIn cele din urma, protestele si avertismentele Israelului au reusit sa amelioreze prevederile Hotararii ONU, care in forma ei initiala era defavorabila intereselor israeliene. Vineri, 11 august, la orele 20.16, la sediul ONU din New York era gata proiectul Rezolutiei nr. 1701, de incetare a focului. Patru minute mai tarziu, documentul se afla deja in mainile lui Ehud Olmert. La aceea ora, majoritatea fortelor israeliene inca nu trecusera granita israeliano-libaneza. La orele 21.00, ministrul de Externe Tzipi Livni ii comunica omologului sau american, Condoleezza Rice, acordul Israelului de incetare a focului. Dar generalii nu sunt incunostintati ca razboiul se terminase. Armata israeliana a trecut granita si s-a angajat in lupte sangeroase. Soldatii israelieni inaintau platind un pret greu de sange. Inutil, pentru ca nimic nu mai putea sa schimbe imaginea dezolanta pentru Israel a acestui razboi.Un fost responsabil din aparatul diplomatic israelian mi-a dezvaluit ca Israelul nu ar fi fost de acord cu Hotararea ONU daca ar fi cunoscut starea disperata a seikului Hassan Nassrallah si a fortelor Hezbollah. Dar aceste informatii au lipsit. Serviciile speciale israeliene, Mossad, Shabak si AMAN, nu reusisera sa strecoare agenti la varful Hezbollah. Olmert nu a permis intrarea in lupta a marilor unitati militare decat foarte tarziu, cand toate jocurile erau deja facute, astfel incat razboiul nu mai putea sa aduca dorita victorie eclatanta, cu care se incheiasera in trecut toate campaniile militare ale Israelului.EpilogRezolutia nr. 1701 a ONU nu a impiedicat Hezbollah sa se reinarmeze, in lunile urmatoare, cu arme iraniene aduse peste permeabila granita siriano-libaneza, iar cei doi soldati rapiti, Regev si Goldwasser, continua si astazi sa zaca in prizonierat. Desigur, Hezbollah a primit o lectie dureroasa, dar acest lucru nu a linistit in Israel protestul popular intern. Din cei cinci responsabili directi ai Razboiului Liban II, patru si-au asumat greselile comise si au demisionat. Acestia sunt: Amir Peretz, ministrul Apararii, generalul Dan Halutz, seful Statului Major al Armatei israeliene, comandantul Frontului de Nord, generalul Gal Hirsch si generalul Adam. Demisiile lor nu au linistit pe deplin opinia publica israeliana. Familiile celor cazuti in aceasta dezastruoasa campanie au intocmit si ei un raport extrem de sever si cer imperios demisia premierului Olmert. Publicarea "Raportului Vinograd" nu ii va aduce, cu siguranta, un spor de popularitate sefului Guvernului israelian.
In numarul 671 al revistei „Orient Expres” s-a anuntat ca publicatia isi inceteaza aparitia, relateaza Promt Media citata de Romanian Global News. Se precizeaza ca o parte a rubricilor din „Orient Expres” vor fi mutate la „Ultima ora”, care s-a transformat recent din ziar in saptamanal si a anuntat ca isi schimba numele in „Jurnalul saptamanii”. Ziarul va fi editat de noua companie „Ofakim Itonut”, creata de ziarista Doina Maizeles de la „Ultima ora”, anunta Isro-Press, „”Orient Expres” si-a inceput aparitia in 1991, cand trustul de presa care publica ziarul „Viata noastra” a fost cumparat de omul de afaceri George Edri, originar din Maroc. Edri, care nu este vorbitor de limba romana, a preluat si saptamanalul „Revista mea”. Jean Steiger, I. Schechter, I. Petran, Sebastian Costin, Rodica Grindea, Carol Isac si altii care lucrau la „Viata noastra” si saptamanalul „Revista mea” au avut diferende cu noul patron. Ei au decis sa publice un nou ziar - „Ultima ora” - o noua revista - „Orient Expres” - si inca un saptamanal la care au renuntat ulterior. Dupa preluarea gazetelor, George Edri a creat o noua echipa redactionala. In noua formula, „Viata noastra” l-a avut pentru scurt timp redactor sef pe Uli Friedberg - Valureanu, aflat atunci in Israel ca turist. Ulterior, la conducerea ziarului a fost numit Mario Nando Varga Decesul recent subit al lui I. Schechter a creat o situatie de criza, determinand transformarea ziarului in saptamanal si acum disparitia revistei „Orient Expres”.