va invit la o cafea

IARTA_MA MARIA BUZA

Shania Twain - From This Moment On

ventage

din zilele noastre

dormitor orange- pentru optimiste

all blacks

am fost acolo...

ceva deosebit, prin amabilitatea lui"cerbu"

Daniel in the lions' den draws fangs; Muslims deny flotilla lynch-mob- t...

masina de clatite

Love and hate what a beautiful combination

I'm crazy flowing over with ideas
A thousand ways to woo a lover so sincere?
Love and hate what a beautiful combination
Sending shivers up and down my spine
For every Casanova that appears
My sense of hesitation disappears
Love and hate what a beautiful combination
Sending shivers up and down my spine
And the lovers that you sent for me
Didn't come with any satisfaction guarantee
So I return them to the sender
And the note attached will read
How I love to hate you
I love to hate you
I love to hate you
I love to hate you
Oh you really still expect me to believe
Every single letter I receive
Sorry you what a shameful situation
Sending shivers up and down my spine
I like to read murder mystery
I like to know the killer isn't me
Love and hate what a beautiful combination
Sending shivers make me quiver
Feel it sliver up and down my spine

ofra

Vezi mai multe video din Muzica

da muzica mai tare

Vezi mai multe video din Muzica

Deschidere Bricolaj - Isterie si saracie in Iasi/Romania

te doare mintea, domnule

Indemnizatia pentru cresterea copilului sa ramana 85% din salariu - semnati petitia

Indemnizatia pentru cresterea copilului sa ramana 85% din salariu

inima si muzica ei

I'll be gone from KORB on Vimeo.

Furoshiki - Two Handle Purse

Furoshiki - Two Bottles

Furoshiki - Two Books

Kakefuda Kyoto - Famous Furoshiki Store

Animais Bêbados de Amarula

Scandalul Codex Aureus

am stat cateva ore sa tot caut pe net informatii despre povestea asta...evidebt ca romania e neputincioasa si incoltita... nu stiu daca chiar au dat pe nimic dar de gresit au gresit-o rau si de data asta... probabil ca nu au avut bani de avion sa mearga sa insoteasca si sa pazeasca un asemenea tezaur... daca era vreun fund de fufa s-ar fi gasit si bani... oricum, muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta... articolul de mai jos mi se pare ca epuizeaza toata povestea... din cele ce am citit, romania a dat in judecata hotii elvetieni, dar cand vreodata dreptatea va sta de partea noastra...intre timp distrugem putinul care a mai ramas de distrus... am vazut acum cateva zile un reportaj de la borsec: incredibil - ca dupa holera...parca s-a dat ordin din cer sa se aleaga praful


sursa:www.daciajurnal.ro/

Scandalul Codex Aureus
de Prof. Univ. Dr. Saon Stelian
Cel mai vechi şi mai preţios manuscris aparţinând patrimoniului României a fost deteriorat în timpul unei expoziţii în Germania l Codex Aureus a fost scanat ilegal O editură din Elveţia a tipărit fără acordul părţii române o copie a documentului România va intenta proces Germaniei pentru deteriorarea, în timpul unei expoziţii la Lorsch, a unuia dintre cele mai valoroase documente aflate în posesia statului român. "Codex Aureus" este cel mai vechi şi mai preţios manuscris al Bibliotecii Naţionale a României, numit astfel pentru că a fost scris cu tinctură de aur

Codex Aureus (Codexul aurit) este una dintre cele mai mari valori culturale aflate astăzi în posesia unei instituţii româneşti. Supranumit şi "Evangheliarul de la Lorsch", codexul datează din sec. al IX-lea, este scris cu litere de aur, iar coperţile, aflate la Londra şi Roma, sunt din fildeş încrustat cu aur. Manuscrisul este atât de valoros, încât, pe drept cuvânt, nu i se poate stabili o valoare comercială. Din 1960, o parte a volumului se află în posesia Bibliotecii Naţionale a României. Cealaltă parte aparţine Bibliotecii Vaticanului, unde este păstrată în condiţii de securitate foarte severe. Acest inestimabil manuscris era utilizat de România, înainte de 1989, în tranzacţii internaţionale, fiind folosit ca şi gaj în împrumuturile pe care le contracta ţara noastră. Valoarea sa inestimabilă a făcut ca el să fie asigurat la 25 de milioane de dolari. Nenorocirile manuscrisului au început la sfârşitul lui 1999, când Codex-ul a plecat la o expoziţie la Lorsch pentru patru luni. Din nefericire, când s-a înapoiat, Comisia de recepţie formată de Ministerul Culturii a constatat deteriorări grave în textura câtorva pagini, stricăciuni inexistente înainte de transfer. Explicaţiile au fost că în caseta de sticlă în care era păstrat Codexul s-a stricat aerul condiţionat, formându-se condens, ceea ce a avut un efect nefast asupra manuscrisului. Pe de altă parte, s-a constatat că, deşi nu era permisă decât deschiderea a patru pagini din manuscris, Codexul a fost răsfoit pagină cu pagină timp de şase ore, fiind scanat integral. Sesizând răspunderea uriaşă care-i apasă, câţiva membri ai comisiei de recepţie au refuzat să semneze procesul-verbal încheiat cu această ocazie. În încercarea de muşamalizare a cazului, s-a dispus înfiinţarea unei a doua comisii de analiză, din care lipseau membrii "recalcitranţi" din prima. Rezultatele acestei analize nu au fost date niciodată publicităţii. Şi pentru ca nenorocirea să fie completă, la scurt timp după deteriorarea manuscrisului, o editură din Elveţia a editat documentul într-un tiraj de 333 exemplare, preţul unui exemplar fiind de 28.000 de euro. Problema care se ridică este aceea a dreptului de reproducere. România nu a acordat niciodată nimănui dreptul de a reproduce sau de a face facsimile după Codex Aureus. Reprezentanţii României au aflat că Editura Facsimile din Elveţia, cea care a tipărit cele 333 de exemplare, ar avea pentru 25 de ani drepturile de reproducere cedate. Deşi s-a cerut de nenumărate ori contractul semnat, surprinzător acesta nu a apărut niciodată, spunându-se la un moment dat că ar exista un contract verbal. În condiţiile în care în joc se află un bun de patrimoniu cu care Ceauşescu garanta împrumuturile externe, nu poate fi vorba despre un contract verbal. De subliniat faptul că editura a tipărit forma completă a Evangheliarului de la Lorsch, fiind editate atât partea care aparţine României, cât şi cea aflată la Vatican. Aceasta înseamnă că s-a făcut un contract de cedare a drepturilor de autor doar cu Vaticanul, iar de partea română nu s-a sinchisit nimeni. Există însă guri care spun că năzbâtia îi aparţine directorului Bibliotecii Naţionale a României, Dan Erceanu. Această situaţie confuză persistă de patru ani. În tot acest timp nu s-a luat nici o măsură concretă de recuperare a pagubei şi nu a fost găsit nici un vinovat. S-au înfiinţat doar comisii peste comisii care nu au făcut nimic. Acum Ministerul Culturii şi Cultelor a reacţionat aşa cum probabil ar fi trebuit să reacţioneze de acum patru ani, dând în judecată statul german. România se va constitui în proces penal împotriva statului german. Ciudat este însă faptul că Dan Erceanu, contestatul director al Bibliotecii Naţionale a României, s-a împotrivit (oare de ce?!) cererii de despăgubire pentru deteriorarea Codex-ului. Poate că primul pas în vederea elucidării acestui caz foarte încâlcit ar trebui să fie stabilirea rolului dubios pe care l-a avut directorul Bibliotecii Naţionale în acest joc de-a şoarecele şi pisica. Istoria zbuciumată a Codex-ului Manuscrisul are o istorie demnă de reţinut. Scris între 778-820, în timpul lui Carol cel Mare, s-a aflat mai întâi la mânăstirea din Lorsch (Germania), apoi, în sec. al XVI-lea, a fost dus la Heidelberg de unde, în 1622, în urma jefuirii bibliotecii de acolo de către soldaţii angajaţi în războiul de 30 de ani, a fost rupt în două ca să poată fi mai uşor vândut, detaşându-i-se şi coperţile. Prima jumătate, cea mai bogat ilustrată, a ajuns în biblioteca lui Migazzi, vândută episcopului Batthyani din Alba Iulia. A doua parte a ajuns în biblioteca Vaticanului, unde se păstrează sub clopot de sticlă cu complicate sisteme de alarmă. Coperţile, frumos lucrate în fildeş, sunt conservate - una la British Museum din Londra, iar alta la Museum Sacro din Roma. Manuscrisul, care este un evangheliar, după cum arată şi titlul - "Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneaes" ("Evanghelie scrisă cu cerneală de aur având table de fildeş"), are o deosebită valoare artistică. Fiecare pagină are textul scris in folio, înconjurat de chenare de o mare varietate. Doar paginile care stau faţă în faţă au acelaşi model de chenar; în rest sunt alte şi alte chenare, varietatea apărând atât ideatic, cât şi coloristic. De o deosebită frumuseţe sunt şi miniaturile aşternute pe foile de pergament gros pe care este scris codexul, reţinând atenţia portretele evangheliştilor Matei şi Marcu. (S.D.)

codex aureus

cautand informatii despre alba iulia de astazi am gasit ceva ce mi-a atras atentia cu destul interes.. codex -aureus...e plina transilvania noastra de biblioteci extraordinare si tabarele de rahaturi de doua parale

La sfarsitul anilor ’60, Ceausescu a reusit sa se faca simpatic in Occident si a cerut un imprumut de aproximativ 10 miliarde de dolari pentru retehnologizarea industriei Romaniei si urbanizarea socialista. Pentru a intra in posesia banilor, Ceausescu a garantat cu o carte: Codex Aureus.

Manuscrisul a fost realizat intre anii 778 si 820, in timpul lui Carol cel Mare. Volumul s-a flat mai intai la manastirea Lorsch din Germania, apoi, in secolul al XVI-lea a fost dus la Heidelberg, de unde, in 1622, in urma jefuirii bibliotecii de acolo de catre soldatii angajati in razboiul de 30 de ani, a fost rupt in doua ca sa poata fi vandut mai usor, detasandu-se copertele.

Prima jumatate, cea mai bogat ilustrata, a juns in biblioteca contelui Migazzi - cardinal de Viena - care o vinde apoi lui Ignat Batthyani, episcopul de Alba Iulia. A doua parte a cartii a ajuns in biblioteca Vaticanului, unde se pastreaza sub clopot de sticla protejat de complicate sisteme de alarma.

Copertele, lucrate in fildes, sunt conservate – una in British Museum din Londra, iar alta la Museum Sacro din Roma. Manuscrisul este un evangheliar, de unde si numele – Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneas (Evanghelie scrisa cu cerneala de aur avand table de fildes). Fiecare pagina are textul scris in folio, inconjurat de chenare de o mare varietate.

Doar paginile care stau in fata au acelasi chenar, in rest sunt alte chenare, variate ideatic si coloristic.
Revenind la episcopul romano-catolic Ignat Batthyani, acesta cumpara in 1792 o cladire care apartinuse calugarilor trinitarieni, ordin desfiintat de imparatul austriac Iosif al II-lea, si-l transforma in "institut carturaresc". Aici ajung toate documentele stranse de episcop, inclusiv Codex Aureus.

sursa:hotnews.ro

Humanitarian Medicine Conference

This July, an international conference on Humanitarian Medicine will be held in Tel Aviv, Israel and will be attended by dozens of students from around the world.

The HMC 2010 (Humanitarian Medicine Conference) offers students the rare opportunity to learn from the rich experiences of experts in their field. Top speakers will present a wide range of medical humanitarian aid activities through fascinating panels, lectures and tours and will present amongst others, military humanitarian missions to disaster stricken areas, unique techniques implemented into field medicine and cutting edge developments designed to improve medical care. We will also discuss ethical and moral issues arising while providing humanitarian aid during both times of conflict and crisis. The social events will provide students with the opportunity to meet and interact with their peers from around the world.

The conference is organized by a group of students from Tel Aviv University who take part in the StandWithUs Fellowship program, which empowers active students to become future leaders, in cooperation with the Tel Aviv University student union.



We would like to extend an invitation to prominent and influential young leaders as well as to medical students and students who are deeply involved in humanitarian aid activities.

We would most appreciate your kind assistance in distributing the content of this email as well as the attached flyer to Medical Schools in your country, foreign students from your country that are in Israel, and relevant groups of interest.



http://www.hmc-tlv.com/

Contact us:

E-mail: hmctau@gmail.com

Phone:

Itay Asael
Chairman of the Organizing Committee
+ 972 (0)57 - 814 - 6439

Iris Adler
Deputy Chairwoman of the Organizing Committee
+ 972 (0)54 - 698 - 4404

salutul frantuzesc

Vezi mai multe din Video blog pe 220.ro

Israel stops for Holocaust Memorial day‎

Israel: Defying all odds

'O surdato 'nnammurato - Ti lascio una canzone - Katia Ricciarelli con Boschetto, Barone e Ginoble

seder chabbad bucuresti 2010

Roxette - Spending My Time

Semneaza petitia: "Să schimbăm soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate!"

„Evenimentul zilei” a iniţiat o petiţie pentru a schimba soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate.

Semneaza petitia: "Să schimbăm soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate!"

http://www.petitieonline.ro/petitie-p60665048.html
Să schimbăm soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate!
02/03/2010
destinatar: Ministerul Sănătăţii

Polo Conte - Via con me - Rafi Adar Maor Cohen‬‎.mp4

merci, radou

eminescu?... ia , un sfant acolo si el

o sminteala ... cum altfel o poti numii?... canonizarea lui eminescu... sfant-poet
acum, pe timp de iarna grea, la cluj , in mediile poetice, a inceput sa se consume licori bahice in cantitati necugetate.. doar asa imi pot explica o asemenea aberatie
hai sa-l taram in derizoriu si ep el ca ce ne-a mai ramas "sfant"...
ce facem, il scoatem din cartea de "cetire" si-l bagam la catehism...
hai sa va dau niste citate ... canonice


“Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

"Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug? "

"La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric..."

"O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!

...

Plângi, copilă? - C-o privire umedă şi rugătoare
Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat-inima mea?
La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca marea,
Şi sărut a tale mâine, şi-i întreb de poţi ierta.

Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti suntă prin iubire,
Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond."

si berlusconi viseaza

Cel mai mare vis al lui Silvio Berlusconi este ca Israelul să devină membru al Uniunii Europene
haz vehalila... sa ne fereasca dumnezeu

MI5 hunting breast implants of death

ce le mai trazneste unora prin cap... sfinte dumnezeule!...dar de ce nu si le baga in ... pardon...
acum tocmai cand se dufuzeaza stirea ca osama e oale si ulcele de vreo 8 anisori...adica putred putrezit...

FROM JOSEPH FARAH'S G2 BULLETIN

Authorities alarmed by possibility of surgically placed bombs

LONDON – Agents for Britain's MI5 intelligence service have discovered that Muslim doctors trained at some of Britain's leading teaching hospitals have returned to their own countries to fit surgical implants filled with explosives, according to a report from Joseph Farah's G2 Bulletin.

Women suicide bombers recruited by al-Qaida are known to have had the explosives inserted in their breasts under techniques similar to breast enhancing surgery. The lethal explosives – usually PETN (pentaerythritol Tetrabitrate) – are inserted during the operation inside the plastic shapes. The breast is then sewn up.

Similar surgery has been performed on male suicide bombers. In their cases, the explosives are inserted in the appendix area or in a buttock. Both are parts of the body that diabetics use to inject themselves with their prescribed drugs.

DARREN HAYES - Insatiable

Buddha BarT ft. Bliss - Wish you were here

Nicu Alifantis - Ploaie in luna lui marte

Nouvelle Vague - Dance With Me

despre ceapa si virtutile sale

de la ali pe mail
foarte interesant despre ceapa

In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera.
Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa necuratata intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa.

Apoi, am auzit aceasta povestire de la coafeza mea din Arizona. Acum multi ani angajatii ei se imbolnaveau de gripa si la fel multi dintre clienti. In urmatorul an ea a pus cepe in boluri peste tot in salon. Spre surprinderea ei nici un angajat nu s-a mai imbolnavit. Treaba functioneaza! (si nu, nu fac afaceri cu ceapa)

Morala povestii este: cumparati cateva cepe si puneti-le in boluri in fiecare camera din casa. Daca lucrati la birou, puneti unu sub birou sau undeva pe un raft. Incercati si veti vedea. Noi am facut asta anul trecut si nimeni din casa nu s-a imbolnavit de gripa. Daca va ajuta pe voi si pe cei dragi sa nu va imbolnaviti, cu atat mai bine. Daca totusi faceti gripa, va fi o forma usoara. Oricum... ce aveti de pierdut? Doar cateva cepe!!!!

Acum... mai exista si un PS la aceasta poveste, trimis de o prietena din Oregon care de obicei imi trimite contributii la articolele pe tema sanatatii. Ea mi-a povestit urmatoarea experienta despre ceapa:

"Eu nu stiam despre povestea cu fermierul... dar stiu ca eu personal am facut pneumonie si am fost foarte bolnava. Am citit un articol care spunea sa tai o ceapa la ambele capete, sa pui unul din capete intr-o furculita si sa pui capatul infipt in furculita intr-un borcan gol... iar apoi sa pui borcanul langa patul pacientului peste noapte. Se spunea ca ceapa se innegreste peste noapte din cauza germenilor... si chiar asa s-a intamplat. Dimineata ceapa era un dezastru dar eu deja ma simteam mai bine.

Altceva ce am citit intr-un articol a fost ca atat ceapa cat si usturoiul distribuite prin camera au salvat pe multi de la ciuma neagra. Ele au multe proprietati antibacteriale si antiseptice."

Si acum inca o nota

CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRAVITOARE

Am folosit o ceapa care fusese lasata in frigider. Uneori nu folosesc o ceapa intreaga odata, ci pastrez cealalta jumatate pentru mai tarziu.

Dupa ce am citit aceasta informatie mi-am schimbat parerea... si pe viitor voi cumpara cepe mai mici.

Am avut privilegiul sa vizitez Mullins Food Products, divizia de fabricare a maionezei. Mullins este mare si este detinuta de 11 frati si surori din familia Mullins. Prietena mea Jeanne este CEO acolo.

A venit vorba despre intoxicatii alimentare si am dorit sa le impartasesc ceea ce am aflat de la un chimist.

Tipul care ne-a condus in turul fabricii se numea Ed si era unul dintre frati. Ed este un expert in chimie si este implica in dezvoltarea formulei sosului. El a dezvoltat formula sosului si pt McDonald's

Deci retineti ca Ed este un magician al chimiei alimentare. In timpul vizitei cineva a intrebat daca chiar trebuie sa ne facem griji cu privire la maioneza. Oamenii intotdeauna sunt ingrijorati ca maioneza se va strica. Raspunsul lui Ed va va surprinde. El a spus ca toata maioneza produsa comercial este sigura.

"Nici macar nu trebuie pusa la frigider. Nu face nici un rau sa fie pusa, dar nu e neaparat necesar". El a explicat ca pH-ul maionezei este stabilit la o valoare la care bacteriile nu pot supravietui in mediul inconjurator. El a vorbit despre picnicul esential, cu bolul de salata de cartofi pe masa si cum toata lumea da vina pe maioneza cand cuiva ii este rau.
Ed spune ca atunci cand este raportata intoxicatia alimentara, primul lucru pe care il cerceteaza autoritatile este cand a mancat bolnavul ultima oara CEAPA si de unde au venit aceste cepe (din salata de cartofi?) Ed spune ca nu maioneza (atata timp cat nu e facuta in casa) este cea care se strica la aer. Cel mai probabil este ceapa iar daca nu ceapa, atunci CARTOFII.

El a explicat ca ceapa este o mare piata de desfacere pentru bacterii, in special ceapa negatita. Nu ar trebui niciodata sa pastrezi o bucata de ceapa taiata. Nu este sigura nici daca o pui intr-o punga etansa si o bagi la frigider.

Se contamineaza deja suficient doar prin faptul ca e taiata si sta la aer putina vreme, si poate deveni periculoasa pentru cine o ingereaza (asa ca, atentie sporita la ceapa care va este pusa in hotdog la meciurile de baseball!)

Ed spune ca daca iei partea de ceapa lasata si o gatesti nebuneste s-ar putea sa fii in regula... dar daca tai ceapa lasata ca sa o pui in sandwich iti cauti problemele cu lumanarea. Atat ceapa cat si cartofii fierti dintr-o salata de cartofi vor atrage si favoriza inmultirea bacteriilor mult mai repede decat orice maioneza preparata comercial.
Deci, cum suna asta ca noutate? Luati-o cum vreti. Eu (autorul) am de gand sa fiu foarte atent la ceapa de acum incolo. Din mai multe motive acord credubilitate unui chimist si unei companii care produce milioane de tone de maioneza pe an.

De asemenea, CAINII NU TREBUIE SA MANANCE NICIODATA CEAPA. Stomacul lor nu o poate metaboliza.

Deci, nu uitati ca este periculos sa tai o ceapa si sa o folosesti pentru gatit a doua zi.Devine otravitoare intr-o singura noapte si creeaza bacterii toxice care pot provoca infectii la stomac din cauza excesului de secretie de bila si chiar intoxicatii alimentare.

ia soseta, neamule... fara gust, fara miros...

Militarii israelieni vor fi echipati cu sosete speciale, ce pot fi folosite timp de doua saptamani continuu fara a mirosi si fara a aparea afectiuni dermatologice.
Aceste sosete nu absorb umezeala, nici mirosurile si raman uscate. Testele efectuate recent au indicat ca purtarea acestor sosete a permis scaderea numarului de afectiuni dermatologice in randul militarilor.

Modern Hebrew Language and Literature courses at Stanford

un mini-ulpan pentru cei care vor sa invete limba ebraica
foarte interesant si util
The Modern Hebrew Language and Literature courses at Stanford are part of the Taube Center for Jewish Studies and the African and Middle Eastern Studies section of the Stanford Language Center.
clik pe titlu

The Basics of Reading and Understanding Biblical Hebrew

http://www.hebrewbible.co.il/demo_lesson/
Check out the free mini-lesson below, based on the materials in our new course, Read the Hebrew Bible. The lesson runs about 26.5 minutes and covers the concept of "shoresh" (word roots) in Hebrew, reading and pronouncing Biblical (and Modern) Hebrew, and a sample text translation.
The mini-lesson is followed by more information on the course and a special offer for you just for watching the lesson -- check it out!
by clik on the title

care este...

Lecturi Urbane 3 - Cărţi gratuite la metrou

Cesaria Evora, "Sentimento"

Am fost la Auschwitz prizonier cu numarul A-13221

Aceasta este biografia domnului Leopold (Lazar) Schobel (1918 - 2003), supravietuitor al Holocaustului. Leopold Schobel a fost deportat din Transilvania in 1944 si a petrecut aproximativ 8 luni la Auschwitz pana la eliberarea lagarului de catre rusi. Intors in Romania, el s-a stabilit in Pitesti, unde a fost presedintele Comunitatii Evreiesti Pitesti din 1993 pana in 2002.
clik pe titlu

kosher face

Unicorn

Lhasa de Sela - De cara a la pared

o sa am 40

o sa am 40.... era o replica dintr-un film cu harry si sally sau cam asa ceva... cand? intr-o zi... care nu e chiar asa de departe...
imi planificasem sa am tund cand implinesc 40... a trebuit sa anticipez pentru ca s-a umplut casa de par ... chiar daca nu am chelit de tot... nu stiu cum sa ma exprim mai poetic in acest caz... deci, m-am tuns...
acum ma gandesc, cu iminenta transplantului sau a mierlirii in fata.... oare cat mai e pana la 40? atat de putin incat mi se pare mult
o fata a murit pe 1 ianuarie
eu eram trista ca nu am ciocnit niste sampanie... mi-a trecut... lasa, o sa ciocnesc la anu'...
Lhasa a murit...era născută pe 27 septembrie 1972, , dintr-un tată mexican şi o mamă americană, Lhasa de Sela... se spune ca a inceput sa cante la 13 ani intr-o cafenea greceasca din San Francisco iar la 19 ani, s-a mutat la Montreal , unde a cantat in baruri.
primul sau album a aparut in 1997 si s-a intitulat La Llorona, o combinatie intre muzica traditionala sud-americana, cantece mexicane, rock alternativ si ritmuri tiganesti est-europene... al doilea album, The Living Road, a aparut in 2003
Lhasa a primit World Music Award for Best Artist of the Americas in 2005 si tot in anul 2005 a concertat pentru prima data in Romania.
A murit la 37 de ani rapusa de dusmanul acela pervers, cancer mamar...

The Yellow Smiley Face ( © PortableFilmFestival.com ) from Nixie on Vimeo.

draga mama, apasa pe enter si nu iti fie frica, nu o ia la fuga si nici nu se incinge ca fierul de calcat...of, bietii parinti...
" da-mi sa-ti dau accept ca sa te vad"...

Happy New Year With Marilyn Monroe sélectionné dans People et Stars

Chat qui boit sélectionné dans Animaux et Chats

Very Funny Pepsi Commercial

nostima reclama si chiar mi-e dor de un pepsi

IDF's Gilad Shalit - its "live + let live" - NOT selfish Israeli "its either them or us!" - proof!

Gilad Shalit's Videopedia

ISRAEL IS a nation-state; it is not a religious state or the state of a religious group.

cel mai de bun-simt lucru pe care l-am citit pe anul asta

Encountering Peace: Israel is the nation-state of the Jewish people and all its citizens

By GERSHON BASKIN
JPost.com

ISRAEL IS a nation-state; it is not a religious state or the state of a religious group. The intention of the Zionist movement in calling for the creation of a state for the Jewish people was not to create a state for the Jewish religion. Israel is a civil state, and its laws are civil laws, not religious laws (with the exception of laws of personal status which have been inherited from the Ottoman Empire, and the time has come to remove that exception).
Peace between the State of Israel and the future state of Palestine will be based on two nation-states for two peoples, and just as there is a sizable Palestinian minority in the state of the Jewish people, we can all hope that there will be a sizable Jewish minority in the state of the Palestinian people, all living in peace, democracy and equality.

The writer is co-CEO the Israel/Palestine Center for Research and Information, and an elected member of the leadership of the Green Movement party (www.ipcri.org).

Fernando de la Caransebes - Doamna profesoara - www.rad-deci-exist.ro

mai bine ne autoxilam din limba romana

Fernando de la Caransebes - La Bula la poarta - www.rad-deci-exist.ro

sa ne fereasca cel de sus... am tampit poporul, cu televizorul...

ca la vremuri noi.... tot noi....

preluat de pe blogul biancai marcovici
mi s-a ridicat parul in cap

Alegeri la A.S.I.L.R. TEL AVIV Scriitori israelieni de limba romana au o noua conducere


Dupa cinci ani de la ultimile alegeri din cadrul A.S.I.L.R.
( Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Romana), marti 22 decembrie au avut loc noi alegeri. Adunarea a fost moderata cu tact si intelepciune de Andrei Strihan. Un minut de reculegere a cinstit memoria scriitorilor disparuti; I Schechter, Marius Mircu, Carol Isac si Ion Atlas. Dupa care, vechea conducere si-a prezentat Raportul de activitate si a cerut sa fie descarcata de misiunea avuta, iar G. Mosari-Goldenberg a prezentat Regulamentul activitatii A.S.I.L.R. care este o amuta oficiala ( Fundatie), non-profit.
Numerosi din scriitorii prezenti si-au manifestat nemultumirea fatza de modul cum Shaul Carmel a condus Asociatia, criticind duritatea frizind uneori mitocania acestuia (Sonia Palti), megalomania sa ( Zoltan Terner), tendintele dictatoriale (Andrei Fischof), lipsa de grija fatza de banii Asociatiei ( Carol Feldman). Au existat si voci care nu au uitat sa sublinieze ca acelasi Shaul Carmel si-a dedicate aproape patru decenii supravietuirii acestei institutii scriitoricesti (Gina Alcalay) La inceput se profila situatia conform careia vi fi aleasa o conducere complet noua, mai ales dupa ce Sonia Palti, intr-un discurs patetic, a facut mea culpa a intregei conduceri, iar Carol Feldman a cerut ca nici unul din fostii membri ai Comitetului sa nu fie alesi. Dar rind pe rind, scriitorii nominalizati in culise de a face parte din noul Comitet s-au derobat, motivind in genere starea sanatatii sau alte cauze (Andrei Strihan, Baruch Tercatin, Dorel Schor, Zoltan Terner, Carol Feldman, Sonia Palti, Andrei Fischof, s.a.) Singurul care a solicitat celor prezenti sa i se mai ofere o noua sansa de a conduce treburile scriitoricesti a fost Eternul Presedinte Shaul Carmel, care a promis ca, daca va fi ales, va tine seama de criticile ce i-au fost aduse.

Dupa citeva ore de dezbateri, s-a trecut la vot, care a fost secret. O Comisie ad-hoc, formata din Andrei Strihan, Baruch Tercanti si Carol Feldman a numarat voturile care au stability urmatoarea componentza a noului Comitet de conducere A.S.I.L.R.:Shaul Carmel presedinte (10 voturi din 20 n.r.), G. Mosari-vicepresedinte, Tesu Solomovici-secretar general, Francisca Stoleru si Madeleine Davidshon-membre.
Unele surprize, destule deziluzii, sperante ca va fi mai bine. Se stie doar ca sperantza nu moare ultima…
Tesu Solomovici

Jurnalul Saptamanal, pag.31 Tel Aviv, 24 decembrie 2009
Ps. Din cei 40 de membri ai asociatiei au fost prezenti 21scriitor .Comisia de etica e formata din D. Cioclu si C. Feldman.

si ca sa ne fie clara coeziunea comunitatii .... wow, avem , la 2 pisici lesinate 2 organizatii... de parca am fi mii si mii de oameni de litere care scriu in limba romana in israel... vai de pana noastra... nu era de ajuns o marie cu o palarie...

Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Israel
Preşedinte: dr. Riri Manor; preşedinţi onorifici: Sam Michael şi Eugen Uricaru

ASILR – Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limbă Română
Preşedinte: Shaul Carmel

Revelion 1970-1989

Sa radem cu Nea Marin - Revelion 1975

revelion de altadata...

Dem Radulescu - Milogul SRL 1991

putin verde

sarbatoarea luminilor

cu intarziere, am descarcat pozele de la hanuka

2010

HAPPY NEW YEAR 2010

HAPPY NEW YEAR 2010 with 24 candles

HAPPY NEW YEAR 2010 with 24 candles

Happy new year

Tangobar Dances Gotan Project (www.videotango.net)

c-ati vrut voi autostrada de la turda la... gilau

The Drunken People Compilation

beutura, bat-o vina....

Aprindeti luminile -colind cu Maria Iliut

lucruri pe care sa nu le faci!!!!!!!

Cum sa te comporti in prezenta italienilor

1 Nu vorbi cu italienii intr-un dialect napoletan sau sicilian stricat. Chiar daca stii cateva cuvinte sau fraze in italiana, ori poate chiar in aceste dialecte, modul in care te exprimi (cel mai probabil stangaci) i-ar putea jigni pe localnici. Pe de alta parte, chiar daca ai norocul sa nu ii superi pe italieni, mai mult ca sigur nu vei avea nici o sansa sa te intelegi cu ei si sa afli ce informatii ai nevoie.

2 Nu spune cu voce tare, intr-un loc cu italieni, ce nu-ti place in Italia. Nu compara Italia cu alte tari, pentru ca risti ca acest gest sa ii jigneasca pe cei care iti sunt, poate si numai pentru o ora, gazde. Nu le pune patriotismul la incercare sau la indoiala pentru ca ai putea avea o surpriza neplacuta atunci cand vei afla adevarul in aceasta privinta. Incearca sa te bucuri cat mai mult de ce gasesti acolo, de locurile si oamenii care iti apar in cale.


Ce sa nu faci in barurile si restaurantele din Italia

1 Nu sta jos la bar. Un astfel de gest va fi privit drept o ofensa adusa gazdelor si o dovada clara de zgarcenie si ignoranta. In Italia, daca servesti o bautura la bar, va trebui sa o bei la bar, in picioare pentru ca daca vei cere sa stai jos sau o bautura cat timp stai la masa, aceasta te va costa aproximativ dublu decat atunci cand ai servi-o la bar.

2 Nu comanda cappucino la masa sau imediat dupa masa. Un astfel de gest ar putea fi considerat lipsit de gust de catre gazdele tale italiene, pentru ca locuitorii acestei tari considera cappucino drept o bautura care trebuie bauta dimineata, inainte de ora 11.00.

3 Nu incerca sa modifici meniul dupa propriul tau chef sau dupa poftele de moment. Chelnerii si bucatarii italieni nu tin cont, ba chiar se enerveaza cand aud astfel de cereri, pentru ca bucatarii italieni pregatesc mancarea intr-un fel aproape ritualistic, astfel ca fiecare ingredient din mancare este la fel de important, adica foarte important. In acest caz ar trebui mai degraba sa lasi acele ingrediente care nu-ti plac in farfurie (precum ardeiul gras sau maslinele) decat sa-i ceri bucatarului sa nu le puna in mancare.


Agresivitatea si italienii

1 Nu fi ofensiv sau agresiv. Nu face semne agresive sau obscene cu mainile sau degetele. Nu strange pumnul atunci cand arati spre cineva, nu ridica pumnul su mana pana sub barbie, aceste gesturi sunt considerate injuraturi. Respecta normele de baza de bune maniere valabile oriunde in aceasta lume si care tin, pana la urma, de cei sapte ani de acasa.

2 Nu privi insistent spre cate o persoana. Mai ales daca este femeie (fata) si mai exista si alte persoane in jurul ei. Ai putea avea surprize neplacute, mai ales in anumite locuri, precum baruri sau restaurante.

3 Protejeaza-ti bunurile. Nu-ti tine banii, portofelul sau lucrurile de valoare la indemana, respectiv la suprafata, mai ales in zonele aglomerate. Ai toate sansele sa fii jefuit, putandu-se intampla sa devii o victima chiar a conationalilor nostri.
4 Daca esti femeie si primesti complimente pe strada, nu te impacienta. Nu te supara daca un italian sau un grup de italieni striga in urma ta “bella”(frumoaso), un astfel de gest nu este in aceasta tara un obicei care sa tina de hartuirea sexuala. Cel mai bine este sa ignori aceste “atentii” si sa nu le raspunzi in nici un fel, pentru ca un raspuns i-ar incuraja.

5 Nu iti aseza picioarele sau papucii pe scaun sau masa. Un astfel de gest va fi considerat lipsit de politete. De asemenea, nu te dezbraca in public, nici nu ragai sau scoate alte sunete – astfel de gesturi sunt considerate foarte nepoliticoase.


Imbracamintea, importanta pentru italieni

1 Nu uita sa respecti regulile de baza atunci cand mergi sa vizitezi o biserica: trebuie sa iti acoperi capul si sa nu lasi portiuni de piele neacoperite. Ar trebui sa stii ca exista muzee si biserici care ofera obiecte vestimentare cu care sa te acoperi in cazul in care nu ai asa ceva.

2 Nu umbla fara bani marunti la tine. Este foarte posibil sa gasesti restaurante, baruri si magazine care sa nu aiba dispozitiv pentru plata cu cardul.

3 Atunci cand intri in magazine, nu umbla sa cauti prin toate rafturile. Ai rabdare pana vanzatorul termina cu cel care a venit inaintea ta. Intre timp, te poti uita in jur, astfel incat atunci cand vine vanzatorul sa ii poti spune ce anume ai vrea sa probezi, ce culoare si ce marime. In plus, la intrare nu uita sa saluti.
4 Atentie la haine. Nu te imbraca neglijent sau prea sportiv atunci cand mergi la cina, fie ca esti invitat undeva, fie ca mergi la restaurant. Nu este necesar sa te imbraci foarte elegant, insa este indicat sa nu te imbraci in tricou, cu pantaloni scurti, de trening sau sa te incalti cu slapi si adidasi. Italienii tin mult la eticheta “de cina”.
sursa: acasa.ro

mor cand macarene cu fite comanda cappuccino seara sau cer o margarita fara rosii

Jewish Music Kol Haolam Kulo

Arabia Saudită: 40 de lovituri de bici unei femei de 75 de ani

Arabia Saudită: 40 de lovituri de bici unei femei de 75 de ani

casa pisicilor

http://www.wimp.com/housescats/
o tanti care ingrijeste vreo 600 de pisici, si le ingrijeste bine dupa cum vedem in filmulet... ajunge sa dati clic pe titlu

cine nu are boieri, sa-si cumpere - NEAGU DJUVARA: „S-a stricat ceva în creierul acestui popor”

evz.ro - sursa

NEAGU DJUVARA: „S-a stricat ceva în creierul acestui popor”
Vlad Stoicescu Joi, 19 Noiembrie 2009


Istoricul Neagu Djuvara vorbeşte, într-un interviu care cartografiază România politică, despre normalitate, psihoze electorale, idealuri şi realităţi dure.

Cei 93 de ani în care a trăit "pe viu" un război mondial, două dictaturi şi o democraţie ciudată l-au învăţat pe Neagu Djuvara că problemele României nu se tratează cu soluţii extreme. Apatia românilor şi indiferenţa cronicizată în faţa urnei de vot sunt, în ochii profesorului, “detestabile”. La celalalt capăt, speranţa infinită pusă într-un preşedinte-salvator ar fi “catastrofală”. În rândurile următoare, alături de Neagu Djuvara, despre o istorie grea cu rădăcini subţiri într-un prezent ambiguu.

EVZ: Prima întrebare e cea mai simplă şi cea mai grea dintre toate. Vă duceţi la vot?
Neagu Djuvara: Sigur că mă duc. E o datorie naţională şi găsesc că abţinerea e inutilă. Poate m-aş abţine dacă aş avea impresia că ambii candidaţi, şi mă refer aici la turul al doilea de scrutin, sunt detestabili. În momentul acela nu mă duc. Ce să fac, să aleg între mucea şi căcâcea?

Credeţi că aveţi opţiuni mai bune în primul tur?
În turul întâi sunt moralmente obligat să votez pentru candidatul liberal, pentru că, cinstit vorbind, e mai puţin rău. Crin Antonescu e răul cel mai mic.

Nu aţi obosit să votaţi de douăzeci de ani după principiul “cel mai puţin rău”?
Păi, dacă nu e alţii, vorba aia. Nu e alţii! (râde)

Aud de foarte multe ori argumentul “clasa politică e rea”. Nu este ea însă imaginea perfectă a societăţii româneşti actuale?Ba da. Risc să supăr o mare parte dintre cititori, dar societatea românească s-a răsturnat în mod extrem de grav în cei cincizeci de ani de comunism. Şi când zic cincizeci de ani, sunt încă sub adevăr, pentru că regimul lui Iliescu n-a fost decât o prelungire a regimului comunist. Numai suprafaţa s-a schimbat. În comunism s-au întâmplat lucruri grave, iar persecutarea întregului strat de deasupra, nu numai din punct de vedere politic, a răsturnat toate valorile. Au venit aia mai răi, mai tâmpiţi, cocoşaţii şi guşaţii. România era singura fără o elită comunistă adevărată. De altfel, chiar Ana Pauker a mărturisit de la început că partidul comunist din România are doar 900 de membri. 900 la o populaţie de 18 milioane! Şi atunci cine au fost comuniştii? Oportuniştii! Au venit grămadă. Asta e meteahnă veche la noi. Românul sare imediat acolo unde îi este interesul.
Dacă-mi permiteţi să vă răspund, comuniştii noştri au fost cei aproape patru milioane de români care în 1989 şi-au ars carnetele de partid.
De pe o zi pe alta, majoritatea. Problema e că, dintre ei, foarte mulţi au rămas comunişti în suflet. În cei cincizeci de ani de care vă vorbeam, s-a stricat ceva în creierul acestui popor. Mai adaug ceva. Românul a fost aşa de dezgustat de ce i s-a întâmplat, încât în prezent fuge din ţară pe capete. Înainte de război, românii americani erau 120.000, foarte puţini comparativ cu americanii de origine poloneză, cehă, ucraineană. Cum se explică asta? Pe vremea veche, românul avea în suflet zicala aceea “fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea”.

Credeţi că s-a produs o dezrădăcinare?
S-a întâmplat o schimbare a profilului etnic al românului, cetăţeanul care fugea cel mai puţin din ţara lui între ţările europene.

Identificaţi în lipsa acestui ataşament faţă de ţară sursele răului actual?
E unul dintre motivele pentru care România merge atât de rău. S-a luat smântâna de pe ţară. Nu mai vorbesc de fosta boierime, care a făcut ce-a făcut, dar a murit singură. Asta nu s-a scris în nicio carte: nucleul marilor boieri este acelaşi până la 1900. Oamenii ăştia au monopolizat puterea economică şi prin endogamie şi-au perpetuat dominaţia.

E foarte interesant ce spuneţi...
Vă dau un exemplu impresionant. E vorba de familia mamei mele, Grădişteanu, una mai puţin cunoscută decât Bălăceanu sau Golescu. În veacul al XVII-lea, la un moment dat, unul dintre fii marelui vistier Bunea Grădişteanu, Vîlcu, la rândul său un mare boier, îl susţine în lupta pentru tron pe Gheorghe Duca. În 1678 însă, ajunge domn Şerban Cantacuzino, iar Vîlcu Grădişteanu, care fusese de partida celorlalţi, e prins, schingiuit şi tras în ţeapă. Dar fata lui Vîlcu era măritată cu fratele lui Vodă, faimosul spătar Mihai Cantacuzino. Dacă vă duceţi acum la biserica veche de la Sinaia, pe care Mihai Cantacuzino a construit-o, veţi vedea pe fresca ctitorilor, la stânga, pe acest spătar împreună cu a doua nevastă şi 18 copii, majoritatea adoptaţi. La extrema stângă însă, e prima lui nevastă, îmbrăcată în negru, ca şi cum ar fi în doliu, dar şi Vîlcu Grădişteanu. Aşa că, în acelaşi loc, îi ai şi pe călău, şi pe victimă. Erau rude. Asta e istoria Ţării Româneşti. Toţi erau rude între ei, dar se mâncau şi se omorau.

Am putea aduce pilda asta chiar în prezent, în România de astăzi. La vârful puterii, de asemenea, toţi par conexaţi.
Bineînţeles. Moravurile, obiceiurile rele, chiar dibăcia aceasta malignă s-au transmis. S-au perpetuat de la vechii boieri care au fost siliţi de la începuturi să se comporte aşa. Gândiţi-vă la Mircea cel Bătrân, pe care eu îl consider chiar mai mare decât Ştefan cel Mare, până şi el a fost silit să plece capul. Poate a evitat prin acest compromis transformarea ţării în paşalâc, păstrând o semi-independenţă. Această dibăcie istorică ne caracterizează.




“Românii au învăţat că boierii au fost întotdeauna trădători, în timp ce Vodă a fost mereu un patriot care se sprijinea pe popor. Nişte prostii! E o minciună istorică, un clişeu care rezistă până astăzi”
Neagu Djuvara, istoric


TRECUTUL CARE NU TRECE

„La noi, modelul unui preşedinte puternic este catastrofal”

Vorbeaţi de opoziţia istorică dintre boieri şi domn. Nu pot să nu mă gândesc la opoziţia feroce dintre parlamentari şi preşedinte.
M-a vizitat şi pe mine gândul acesta, să fac o paralelă între situaţii. Să ştiţi că la noi puterea a fost împărţită mereu între Vodă şi marii boieri. Acest lucru e mult mai puţin caracteristic altor ţări. În spaţiul românesc însă, puterea a pendulat mereu între aceste două extreme: ori e mai tare boierul, ori e mai tare Vodă.

Credeţi că e periculoasă ideea unei republici prezidenţiale?
Opţiunea mea este categoric în favoarea unei constituţii care să semene cât mai mult cu Legea fundamentală din 1923. Deşi nu mai putem avea monarhie, din păcate...

Mai păstraţi visul acesta?
Din motive concrete, nu. Constituţia din 1923 prevedea doar o succesiune pe linie masculină, dar Regele Mihai n-a avut băieţi. Aşa că, în momentul de faţă, mi se pare total compromisă ideea unei reveniri a monarhiei. Care n-ar fi fost o aberaţie, în orice caz, pentru că ţările europene cele mai echilibrate sunt monarhii. Chiar problema unităţii naţionale ar fi putut fi rezolvată, uitaţi-vă la Belgia, unde antipatia dintre flamanzi şi valoni o transformă pe cea dintre români şi unguri într-o floare la ureche.

Atunci spre ce merge opţiunea dumneavoastră?
Pledez pentru o constituţie cât mai aproape de cea din 1923. Adică, cu un preşedinte fără puteri prea mari, însărcinat cu numirea primului ministru şi cu rolul unui arbitru. Dar cu un parlament puternic.

Sunteţi, prin urmare, adeptul unei republici parlamentare.
Absolut. Cu atât mai mult cu cât domnul Băsescu apasă pe pedala dezgustului faţă de parlamentari.

E ţinta facilă, să dai vina, la grămadă, pe o instituţie care, în ochii românului mediu, nu face nimic, niciodată.
Nu e adevărat. Eu cred că este cel mai puţin rău regim pe care îl putem avea. A spus-o şi Churchill: democraţia parlamentară e detestabilă, dar e cel mai suportabil regim pe care îl putem imagina. Astăzi, modelul unui preşedinte puternic este, la noi, catastrofal. Înseamnă să ne întoarcem la Carol al II-lea, la Antonescu, la Gheorghiu Dej, la Ceauşescu. Nu se poate!

Istoria e ciudată, domnule profesor. Poate doar Carol al II-lea să fie o figură detestată, dintre numele enumerate, dar Antonescu e un mare erou, Gheorghiu Dej se bucură de o amintire mai degrabă nesedimentată, iar Ceauşescu e mai mult bun decât rău.
Vreţi să-mi spuneţi că opinia publică nu-i judecă prost pe aceşti dictatori. Să-i luăm pe rând. Carol al II-lea a avut mari cusururi ca individ, el fiind foarte corupt şi un exemplu personal foarte prost. Atitutinea lui nu era în linie cu ceea ce ar fi trebuit să facă un monarh. În opţiunea lui de politică externă avea însă dreptate în faţa lui Zelea Codreanu, pentru care eu am avut pasiune când eram tânăr, dar îmi dau seama că era o eroare enormă tot ce-a făcut.

Ion Antonescu?
Eu sunt împotriva lui, a politicilor sale şi a modului în care a condus ţara. De altfel, nici când eram tânăr nu-l simpatizam. Antonescu e un personaj foarte ciudat şi cred ca românii îl iubesc tocmai pentru că nu are profilul tipic al românului.

Vă referiţi la faptul că Antonescu a fost consecvent chiar şi în propriile greşeli?
Mă gândesc la dârzenia lui nemaipomenită. Ştiţi cum era chemat în armată? “Câinele roşu”. Chiar din punct de vedere fizionomic, Antonescu e o ciudăţenie. Eu sunt convinsă că dacă i-am cerceta genealogia, am afla lucruri interesante. El e de origine albaneză. Bunicul său era frizer, asta se ştie. Dar aş vrea să cunosc cine era tatăl acestui frizer. Eu am fost în Albania. Aromânii de acolo sunt tipul mediteranean clasic. Albanezul însă e aproape german.

Ar schimba ceva din percepţia pozitivă a românilor faptul că Antonescu nu are rădăcini româneşti?
Nu, vreau să spun altceva. Şi aici sunt neconsecvent cu mine însumi, pentru că am făcut şi eu războiul în Răsărit, iar mintea mea era lucrată de propagandă. Credeam şi eu că facem o cruciadă împotriva bolşevismului şi nu am avut conştiinţa că, trecând Nistrul, comitem o greşeală politică. Ar fi trebuit să facem ce-au făcut finlandezii, care nu şi-au depăşit graniţele. Au refuzat, “sunt vecin cu rusul de 1000 de ani şi voi mai rămâne 1000 de ani vecin cu el”. Românul a făcut însă o prostie. Antonescu a greşit din punct de vedere militar, iar din punct de vedere al simţului politic a fost lamentabil. Penultima lui întâlnire cu Hitler s-a petrecut în februarie 1944, iar l-a întoarcere i-a spus Victoriei Goga, prietena soţiei sale, “poţi să-mi pupi mâna, Hitler ne-a promis restituirea Transilvaniei”. Cum îşi putea închipui acest om, de care depindea soarta a milioane de români, că în martie 1944 Hitler mai avea vreun cuvânt de spus la masa verde? O orbire politică criminală, aş spune. Antonescu credea că el e trimis de Dumnezeu să guverneze România. A fost însă o calamitate.

Dacă tot am atins acest subiect, permiteţi-mi o întrebare sensibilă. Credeţi că armata română a comis crime de război în teritoriile ocupate după trecerea Nistrului?
Bineînţeles. Sunt fapte consemnate. Au fost într-adevăr câţiva evrei care au tratat prost armata română în momentul în care s-a retras din Basarabia. Un an mai târziu însă, la ofensiva din 1941, Antonescu decide că în 48 de ore trebuie expulzaţi 175.000 de oameni. Bătrâni, femei, copii au fost trimişi peste Nistru fără nicio pregătire. Neamţul, cât a fost de crud, îi caza în barăci şi le servea supă seara. Noi i-am trimis în deşert.

Pentru a-i salva, consideră foarte mulţi astăzi.
Lasă-mă-n pace. E ceva absolut impardonabil. În cele cinci luni în care am luptat pentru cucerirea Odessei, regimentul meu a beneficiat de serviciile a 3000 de oameni. Ştiţi câţi oameni valizi mai erau la final? 92. Dacă ai dezvălui asta unui american, ar spune că nu se poate. Uite că în armata română s-a putut! Se pare ca nemţii au vrut doar încercuirea oraşului, dar ambiţia lui Antonescu a impus cucerirea. Noi de fapt nici n-am ocupat oraşul decât în momentul în care ruşii s-au decis să-l părăsească. Şi după ce am pierdut 17.000 de soldaţi, doar pentru a intra în momentul în care sovieticii au plecat, ce face Statul Major român? Se instalează în clădirea în care fusese Statul Major sovietic, fără să cerceteze dacă nu cumva e minată. După câteva zile, a explodat clădirea. Atunci, Antonescu, într-un acces de furie, a decretat ca pentru fiecare ofiţer superior să se împuşte un anumit număr de evrei. Aşa ceva nu se poate înscrie decât în categoria crimelor împotriva umanităţii. Antonescu ne pare un erou pentru că îl comparăm cu toate secăturile politice pe care le-am avut de atunci.

E simbolul anticomunist cel mai la îndemână.
Aşa e. E curat, e cinstit, e dârz, deci ni se pare o figură exemplară. Antonescu a făcut însă nişte greşeli enorme care ne-au costat foarte scump. Noi ar fi trebuit să luptăm în iunie 1940, nu să cedăm la ultimatumul sovietic. Am fi putut rezista câteva zile. Am fi pierdut câteva zeci de mii de oameni. Dar câştigam imens din punct de vedere politic. Poate am fi avut în timpul războiului chiar soarta Poloniei, ocupaţi de “uriaşii” de la apus şi de la răsărit. Mâncam salam cu soia câţiva ani mai devreme, dar ieşeam cu faţa curată. Pe când rezultatul capitulării din iunie 1940 e catastrofal din punct de vedere moral. Imaginea românului s-a stricat. Ruşii ne-au acuzat pentru îndrăzneala de a pătrunde cu trupe în inima ţării lor. Germanii ne-au blamat pentru că i-am trădat la 23 august 1944. Francezii şi englezii au aruncat anatema colaborării cu naziştii. Eu văd lucrurile acestea şi astăzi, când sunt întrebat frecvent de ce am făcut războiul alături de Hitler.

Spuneţi, cu alte cuvinte, că există anumite lucruri care nu se fac niciodată, indiferent de condiţii.
Absolut. Şi asta pentru a păstra în limite normale imaginea ta de sine. Lucian Boia va lansa luna aceasta o carte în care vorbeşte despre germanofilii din perioada Primului Război Mondial, carte în care spune un lucru pe care evităm să-l vedem: imaginea noastră în Occident este stricată. Noi suntem, iertaţi-mi expresia, cu fundul în două luntre, în permanenţă.

Inconsecvenţa noastră e o piatră care atârnă greu şi în prezent?
Străinii ne percep negativ, ca fiind versatili, când cu unul, când cu altul. Facem doar ce ne convine nouă. Imaginea românului de şmecher politiceşte este pecetluită.


CECITATEA POLITICĂ

Cum arată „Duminica Orbului”, după douăzeci de ani

Domnule Djuvara, se aplică definiţiile clasice în politica românească? Avem cu adevărat partide? Avem un spaţiu politic conturat? Există liberali? Există social-democraţi?
Înţeleg de ce sunteţi sceptic. Dar am putea să ne întoarcem şi în trecut şi să ne întrebăm dacă liberalii din veacul al XIX-lea au fost cu adevărat liberali în sensul occidental al termenului. Toate aceste concept abstracte trebuie corelate la realitatea locală. Românul este cum este, are trecutul lui, are cusururile lui. Face, cum se spune, maioneza în felul lui. Eu cred că există aceste partide.

Cât de mature sunt ele însă?
Încă nu sunt. Mai avem nevoie de o generaţie sau două. Deşi sper ca românii s-au maturizat puţin în ultimii douăzeci de ani, sunt destul de circumspect când văd că bucureştenii îl aleg pe Sorin Oprescu primar. Când votezi asemenea indivizi, înseamnă că se continuă un fel de orbire care aduce aminte de primele alegeri democratice din mai 1990.

Spuneaţi într-un interviu: „cea mai mare greşeală pe care ar putea să o facă PNL ar fi să se alieze cu PSD”.
O şi fac. Iar Crin Antonescu, dacă ajunge printr-un miracol adversarul lui Băsescu în turul al doilea, nu poate învinge decât cu sprijinul social-democraţilor. E adevărat că istoria ne învaţă că trebuie să te faci frate cu dracul până treci puntea.

Vi se pare Crin Antonescu capabil să „rupă pisica” în cazul în care ajunge la Cotroceni?
Ei, aia e. That’s the question! Dacă le are destul de... ştiţi dumneavoastră ce.

Candidatul liberal pare dependent chiar în interiorul propriului partid.
Nu-mi dau seama. Să ştiţi însă că putem avea surprize. Când deţii puterea, descoperi nişte lucruri cu totul neprevăzute. Nu trebuie să-l judeci pe om înainte de a-l vedea în exerciţiul puterii.


CE CAUŢI, NEAGULE, AICI?

“Nu văd deloc mentalitatea pe care mi-o doresc”

Libertatea electorală pare să aibă un singur efect – refuzul de a merge la urne.
Asta e o soluţie negativă absolut detestabilă. Cred că lucrurile vor mai merge prost timp de încă o generaţie, cu condiţia să nu continue hemoragia creierelor. Dacă tinerii îşi vor dori în continuare să emigreze, va fi rău. O ţară în care tineretul nu are alt vis decât acela de a-şi părăsi patria arată dramatic.

Sunteţi chiar mai pesimist decât Silviu Brucan cu celebra sa butada referitoare la cei douăzeci de ani.
Ne-ar trebui cel puţin o sută de ani. Trei generaţii pentru normalitate. Iar asta e o lege universală: în trei generaţii se schimbă o civilizaţie, să ştiţi. E foarte curios, dar mentalităţile ţin, în ultimă instanţă, de legi fiziologice. Ieşirea din comunism seamănă cu ieşirea din epoca fanariotă.

Mai avem însă circumstanţele favorabile de la începutul secolului al XIX-lea?
Asta e problema. Până la generaţia mea, se pleca ca să înveţi şi să te întorci. Când mă întreabă tinerii acum “de ce n-aţi rămas în străinătate?”, o întrebare care mi-a fost pusă de o mie de ori, mă doare. Nu vad deloc mentalitatea pe care mi-o doresc.

Dumneavoastră nu v-aţi întrebat în ultimele două decenii de ce v-aţi întors?
Ba da. Am şi scris-o în amintirile mele, “ce cauţi Neagule aici?”. Dar, ca să fiu cinstit, trebuie să vă spun că eu am profitat de întoarcerea în ţară. De unde aş fi rămas un necunoscut printre milioanele de locuitori ai Parisului, imediat după revenirea în România am devenit o personalitate. Până la 73 de ani a trebuit să lupt teribil ca să public primele două cărţi. În România însă, editurile se bat pe mine. Cu toată enervarea permanentă pe care o am când văd ce se întâmplă în jurul meu, eu am profitat. În România m-am împlinit.

Cum arată normalitatea lui Neagu Djuvara?
Este foarte greu de dat un răspuns. România interbelică este pentru mine cel mai aproape de normal. Gândiţi-vă însă că noi nu ne-am pus de acord asupra a ce este românimea. Intelectualii noştrii nu se înţeleg. Dacă iei ce au gândit Blaga, Eminescu sau Coşbuc despre români, nu prea găseşti corespondenţe. N-am reuşit încă să prindem într-o definiţie caracterul nostru naţional. Şi dacă nu cunoaştem asta, cum putem avea pretenţia să găsim o normalitate?

monosodium glutamate

otrava din farfuria ta
ma intreb cum de se permite folosirea copiilor in reclame televizate la produse care sunt toxice, cancerigane si care dau dependenta?
da, mami, mai trebuie putin fux!

FABRICAT din melasă (care este obţinuta din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).

Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul…

Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de “simptomul mâncării chinezeşti”.

Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi “aditivate” cu E 621. Dacă un produs alimentar are ca ingrediente “proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), “proteină din plante hidrolizată”, “arome naturale”, “aromatizanţi”, sau “extract Kombu” atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.

Glutamatul este un drog


Glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotransmiţător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.

Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiaza simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul “gurmand” va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.

Glutamatul “arde” neuronii

Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul). Glutamatul nu este nici necesar şi nici lipsit de pericole. Glutamatul păcăleşte creierul şi te face să crezi că mancarea are un gust excelent, iar producătorii folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componenţa produsului care, deşi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust “de vârf”. Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.

Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.

Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine “fast-food”. Unele dintre acestea afişează “fără MSG adăugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.

Surse ascunse

Deşi glutamatul monosodic (E 621) este afişat pe produs (aşa cer regulamentele), mulţi producători de alimente sunt conştienţi de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conţine glutamat monosodic (E 621) şi caută să folosească alte căi legale pentru a introduce această substanţă în produsele lor. Cel mai des întâlnit ingredient care conţine glutamat monosodic “la greu” este carrageenan. Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afişarea pe produs a conţinutului de glutamat din carrageenan.

Iată mai jos o listă cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt în ordinea descrescătoare a cantităţii de glutamat conţinute.

Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1. drojdie autolizată
2. caseinat de calciu
3. gelatină
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie

Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carrageenan
9. gumă vegetală
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromă de carne de pui
14. aromă de carne de vită
15. aromă de carne de porc
16. aromă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. supă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia

Deşi lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menţionat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar şi cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrină) şi în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă.

Glutamatul duce la pierderi de memorie

Dr. Russell Blaylock explică în cartea sa “Excitotoxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul şi aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimulează celulele nervoase, “arzându-le”. Simptomul cel mai des întâlnit în acest caz este pierderea temporară a memoriei. Substanţele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care conţine acidul aspartic şi fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative şi se foloseşte în cantităţi uriaşe în majoritatea produselor alimentare prelucrate. “Cu cât are un gust mai bun, cu atât conţine mai mult glutamat” spunea cineva.

Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:

Cardiace:
1. Aritmie
2. Fibrilaţie arterială
3. Tahicardie (palpitaţii)
4. Încetinirea inimii
5. Angină pectorală
6. Creşterea tensiunii
7. Scăderea tensiunii

Gastrointestinale:
1. Diaree
2. Greaţă / vomă
3. Crampe stomacale
4. Colon iritat
5. Hemoroizi
6. Sângerări rectale

Musculare:
1. Înţepături
2. Dureri simultane
3. Slăbire

Respiratorii:
1. Astm
2. Respiraţie insuficientă
3. Dureri în piept
4. Iritarea nasului

Uro-genitale:
1. Dureri de prostată
2. Dureri vaginale
3. Urinare frecventă
4. Urinare nocturnă

Neurologice:
1. Depresie
2. Modificări de comportament
3. Reacţii de furie
4. Migrene
5. Ameţeală
6. Dezechilibru
7. Dezorientare
8. Confuzie mentală
9. Anxietate
10. Atacuri de panică
11. Hiperactivitate
12. Probleme de comportament
13. Atenţie deficitară
14. Letargie
15. Somnolenţă
16. Insomnie
17. Paralizie
18. Sciatică
19. Vorbire inconsistentă
20. Frisoane
21. Pirderi de memorie

Vizuale:
1. Vedere înceţoşată
2. Focalizare greoaie
3. Presiune în jurul ochilor

Piele:
1. Crăpături
2. Mâncărimi
3. Leziuni bucale
4. Paralizie parţială
5. Uscarea gurii
6. Înţepenirea feţei
7. Înţepenirea limbii
8. Cearcăne sub ochi

Atenţie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifică de câteva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci când se consumă băuturi alcoolice amestecat.

Dacă aţi experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporară a memoriei, migrene atunci este cazul să renunţaţi la glutamat şi aspartam. Medicii adesea sunt induşi în eroare de toate aceste simptome şi prescriu un tratament necorespunzător (dar puternic şi scump) care face mai mult rău decât bine pentru că foarte multe produse farmaceutice conţin glutamat şi aspartam.

Pentru mai multe imformaţii, vizitaţi www.dorway.com